noi sa fim sănătoși!

   Citeam articolul asta în urma cu câteva zile și îmi amintesc atunci când m-am plâns unei prietene:
- băi, mi-e și frica sa mor, tare mi-e ca ăsta al meu nu o sa observe decât atunci când copiii o sa poată silabisi ca le e foame și ca n-au mai mâncat de când mama lor a încetat sa mai respire. probabil atunci o sa realizeze și tatăl lor ca nu mai e cazul sa-mi spună ca am slăbit trecând pe lângă mine fără sa-l deranjeze mirosul de hoit și poate tot atunci o sa facă un gest frumos dând jos viermii de pe mine ca sa ma îngroape creștinește.
   As fi spus ca bărbații nu au simțul observației dezvoltat când vine vorba de soțiile lor, dar m-as fi hazardat. Încercați de curiozitate sa vorbiți la telefon cu un bărbat de doua ori în aceeași săptămână și, deși în timpul conversației respective soțul tău era într-o alta camera sau într-un alt oraș, el e capabil să-ți reproducă cuvânt cu cuvânt ce ai vorbit cu "futălăul ăla". "lasă ca știu eu!" o să-ți spună amenințător în finalul discuției.
   Revenind la perioada când ești foarte puțin bolnava: Dacă simți așezat pe capul tău un bloc de gheața de vreo trei metri cubi, stai liniștită ca nu e decât mana lui, a soțului, care testează dacă mai ai temperatura. îl vezi ca lasă colturile gurii în jos și îți spune dezamăgit ca nu mai ai temperatura mare, poți sa te ridici din balta de sânge în care te afli și cauta-i ceva de îmbrăcat ca el trebuie sa plece.
- dar, iubitule, fii drăguț și ridica pătura de pe mine, vezi dacă e vreun copil mort pe acolo, ma gândesc ca poate am fost gravida și am avortat intre timp. sau poate dincolo de pătură sta o echipa de medici care încearcă sa ma tina în viata după ce am dat în septicemie.
- lasă, da-te jos din pat, încearcă sa te târăști pana la șifonier. dar mai repede ca întârzii la băută și pierd primul rand de bere.
Te ridici și după ce ai reușit sa ramai câteva secunde stabila pe picioarele tale, te împiedici și cazi.
- eram sigur ca asa o sa faci, îți zice, vezi ca tocmai ai călcat pe plămânul tău. l-ai scuipat după ce ai avut criza aia de tuse... scutura și înghite-l ca bani de plămâni noi nu am de unde sa scot.
Ma vrea! încă ma iubește, îți zici în gând...

will you...?

   Când un bărbat își cere prietena de soție se așează în genunchi, nu? Ok, dar când realizează ce prostie a făcut și decide sa-i ceara divorțul, atunci ce face? Probabil ii spune ei sa stea în genunchi ca are ceva important sa-i transmită:
"iubito, știi, înainte sa termini vreau sa te întreb ceva... vrei sa fii... fosta mea nevasta?"
sau:
"auzi, îți amintești seara aia când eram beat mort și m-ai găsit în genunchi după care tu ai zis "DA!"? uite care era treaba, eu nu te-am cerut de soție, doar ca eram atât de beat încât am căzut în patru labe și când am auzit da-ul ala eu ma gândeam la cu totul altceva. te așteptai la un sex oral și o cerere în căsătorie în aceeași zi? ți-am dat vreun inel, retardato?"
sau:
"suntem oameni maturi, eu zic sa ne vedem fiecare de drum fără bocete sau reproșuri. eu plec în lume cu amanta, tu îți vezi de ale tale cu amantul...
- dar draga, eu nu am amant.
- nu-i problema, îl știi pe Gogu, cel care a făcut 7 ani de închisoare după ce și-a ucis iubita? vezi ca a ieșit din pârnaie și azi ai întâlnire cu el."
sau, cea mai la îndemână soluție, scrisorica:
"...am luat decizia de a-ți scrie pentru ca despărțirea față în față ar fi prea dureroasa. Dureroasa pentru tine ca as sparge vreo doua scaune de capul tău acum ca știu unde lucrezi cu juma' de norma, curvo!"

din amintiri

    Mi-am amintit o faza trăită în copilărie, pentru mine a fost ceva amuzant, iar acum, povestindu-i și mamei cum a fost "behind scene", i se pare și ei destul de comic.
La câteva luni după ce-l naște pe fratele meu, mama se simțea rău și avea o presimțire în urina ca o sa moara(...). Eu, copil fiind, nu prea realizam ce se întâmplă, tot ce ma interesa pe mine era sa am în fiecare zi meniul preferat (cartofi prăjiți lipiți de oua) pregătit cu puțin timp înainte sa ajung acasă de la școală.
Într-o zi ca oricare alta îmi fac apariția acasă, arunc ghiozdanul pe unde apuc și o roiesc în bucătărie. Masa era curata, mâncare din părți. Furioasa, intru în sufragerie sa-i cer socoteala maica-mii de ce nu am crăpelniță. Deschid ușa, vad ca lângă pat e o pereche de sandale negre (alea de ocazie) așezate frumos, dar maica-mea nu-i. Ma îndrept spre camera mea dar pana sa ajung în dormitor vad ușa deschisa la baie și maica-mea se aranja la oglinda. zic:
- de ce te faci frumoasa? unde pleci? cartofii unde sunt?
- vezi ca ai mâncare în cuptor, nu plec nicăieri, o sa ma întind sa dorm.
- asa gătită? ma gândeam: uite mincinoasa, merge la distracție iar mie nu mi-a făcut cartofii, eu ce mănânc?
   Îmi face semn sa ma dau din ușă ca sa iasă din baie și sa se întindă pe pat. înainte de asta mi-a dat un caiet unde scrisese pe prima pagina câteva rânduri, cică sa i-l dau lu' taică-miu. Nu o bag în seama, ma vede ca am bot și vreau sa plec, dar ma striga. își scoate lănțișorul de la gat și inelele și îmi zice unul din inele sa-l păstrez ca e din generație în generație. Atât eram de bucuroasa încât m-am speriat, mi-am dat seama ca ceva nu e în regula, dar ce am făcut: I-am zis maica-mii ca e cea mai buna mama din lume și ca nu mai vreau cartofii (da, am o obsesie cu mâncarea aia), dar vreau sa ies la joaca. Primul lucru pe care l-am făcut a fost sa ies din casa, am alergat la prietena mea cea mai buna sa ma laud cu ce am primit.
- Sanda, uite ce am, mi-a dat maica-mea bijuteriile ei, acum am și eu cu ce sa ma laud.
Prietena mea, mai suspicioasa din fire, ma întreabă cum de am primit asa, fără vreo ocazie, atâtea lucruri. La care eu răspund: bai, nu știu, cred ca moare ca am văzut-o îmbrăcată mișto și din casa nu iese. nu contează, uite ce mi-a dat, lasă detaliile.
- pai și dacă moare, ce faci?
- am aur! hai afara, merg sa-i caut pe toți sa jucam 9 pietre.
Ieșim din bloc și ma întâlnesc cu o prietena de-a mamei mele care îmi spune îngrijorată ca mama o sa plece la spital, se simte foarte rău și eu trebuie sa plec sa-l caut pe tata. Ma ofticasem puțin ca mi-a stricat joaca, dar m-am conformat. Începuse agitația, pe mine și pe frate-meu ne-au trimis la o ruda din oraș sub pretextul ca mama e în spital și nu se știe dacă scapă. eu ridic din umeri, un fel de whatever...
   Dupa câteva zile, revenim acasă unde era și mama, puțin mai slaba decât cum o știam. Ne întreabă ce am mai făcut, parca mai mult vorbeam de complezenta. Terminam conversația și, înainte de culcare, mama îmi zice sa-i dau înapoi bijuteriile ca ea se simte mai bine. Dezamăgită, ii întind toate lucrurile și plec. Noaptea aia am plâns de parca eram la priveghi. A doua zi la școală ma întâlnesc cu prietena mea care ma vede smiorcăită.
- ce s-a întâmplat? a murit maica-ta, asa?
- mai rău... mi-a luat toate bijuteriile înapoi ca și-a revenit!

...se mai întâmplă

   știți ce neplăcut e când alergi ca tâmpita crezând că te urmărește cineva și de fapt sunt pașii tăi? sau acele momentele drăguțe când stai îmbrățișat cu partenerul și începi să te mângâi pe braț crezând că e mâna lui? cam asa era să mi se întâmple și cu like-ul pe feisbuc, eram cât pe ce să mă lăicuiesc la un comentariu de-al meu mai vechi. partea bună e că sunt de acord cu mine în anumite privințe, nu degeaba mi-as fi dat like. legat de celelalte faze... mai bine nu detaliez.

conversație scurtă (4)

mama: ce glume proaste ai. explică mai clar, Emmanuelle aia e actriță sau cântăreață că nu înțeleg ce ai zis tu acolo pe Facebook.
eu: e actriță, a jucat într-un film, imitație de porno.
mama: așa se numește filmul?
eu: ete pula, de parcă nu ai auzit de Emmanuelle. e o serie de filme erotice, un fel de porno dar mai slăbuț, ce dracu', pe vremea ta la ce pornache vă uitați?
mama: pe vremea mea, bărbații cucereau femeile să facă dragoste, nu se uitau la filme porno să se masturbeze. of... generația asta...
eu: mamă, mi-ai spulberat orice gând că aș fi fost adoptată. eu trăiam cu speranța (ca și Jerry Seinfeld) că poate sunt adoptată și tu, totuși, nu te-ai futut până acum.
mama: ai sictir!

vule vu poze com sa?

   Sunt faze de care tot aud și nu pot să înțeleg o chestie: pozele cu gagici dezbrăcate. mă refer la acele fotografii făcute prin veceu, în dormitor sau, de ce nu, în bucătărie pe când gospodinele retardate își țin câte un castravete între țâțe în momentul în care li se spune să zâmbească la aparat (la ăla foto mă refer).
Ma întreb cum poți tu, tentativă de bărbat, ca în loc să fuți harțabala care se dezbracă în fața ta, să îți scoți telefonul din buzunar și să-i faci poze cu care să o șantajezi după câteva zile? Îmi pare la fel de penibil ca și atunci când o vezi pe nevastă-ta deghizată în polițistă fluturând o pereche de cătușe cu puf, tu să scoți permisul de conducere și te scuzi că ai întârziat la masă.

când tace o femeie?

   Mi s-a întâmplat de foarte multe ori sa-i mulțumesc lui Dumnezeu ca sunt femeie (heterosexuala) care fuge de alte femei. Spre exemplu: dacă aș fi fost bărbat, cu siguranță Jack Spintecătorul ar fi fost elevul meu iar Terente ma sugea cu patos ca sa ii vând ponturi despre cum sa omori o femeie. Motive? oho, sunt convinsa ca nu vrei sa ți le enumăr, dar o sa spun unul dacă tot am început sa scriu despre asta. "diaree verbala". Tragem linie, punct și de la capăt cu alineat.
   Poți sa potolești merlița gagicilor în doua moduri, ambele fac o deosebita placere partenerului:
1. umple-i gura în timpul actului sexual. nu, nu cu sarmale (deși recunosc, eu la sarmale ma gândeam acum, dar nu cu tenta sexuala).
2. da-i un picior cu voleu în cavitatea bucala.
   Totuși, dacă sunteți băieți drăguți, cu bun simt, puteți sa le închideți gura partenerelor și în alt mod. sa va spun ce strategie mi-a aplicat soțul:
Într-o zi am reușit sa ne sincronizam o fuga la pescuit. Am găsit cu cine sa lăsăm copiii pentru câteva ore și dis-de-dimineață am pornit la drum. Ca sa ajung la destinație aveam de parcurs vreo 3-4 kilometri, nu e mult de mers, dar pentru mine e destul.
Pe la 4 suna alarma la telefon, ne îmbrăcam, ne bem cafeaua și pe la 5 am plecat de acasă. după un sfert de ora de mers și vorbit non-stop din partea mea, se făcu liniște. Abia mai puteam sa respir, eram frântă de oboseala, ma îndesa pișarea și îmi părea tare rău ca nu puteam sa îmi continui "monologul". Si chiar aveam ceva mișto de povestit, ce poate fi mai drăguț decât detaliile despre cum naști un copil, despre cat de mult, și cu cata sete le-as fi tras la muie șpăgarilor din spital și despre "ce plm facem noi de acum încolo?". Exact subiectul iritabil nu am putut sa-l dezbat din cauza oboselii. Aveam de ales, ori ma opream din mers și terminam de povestit, ori bat pasul în continuare ca sa ajung sa stau cu bățul în balta. Alegerea n-a fost grea, pofta de pescuit a fost mai presus decât cea de vorbit, iar al meu bărbat s-a prins ca o femeie tace în timpul mersului. Vrei sa îți vorbesc ore în sir? Invita-ma la o bere, fa-te interesat de discuție și ai din partea mea câteva ore de turuit, însă când e vorba de pescuit, renunț la orice.
Unei femei nu-i tace gura nici când doarme, nici când se fute și nici în momentele alea de ras-plâns. Daca o bănuiești ca vorbește cu cineva și vezi ca de fapt e singura, o sa ți-o bage pe aia cu "vorbesc cu florile", dar e o mare vrăjeală. Așteaptă-te ca după câteva minute sa auzi cum discuția pe care ea o purta teoretic cu florile sa ți-o reproducă cuvânt cu cuvânt ție.
Te mai întrebi acum de ce sunt mutele la mare căutare? Ma îndoiesc...

bărbații alias Rambo

   Nu cred că printre cunoscuții voștri nu aveți măcar un Rambo, mai exact, genul ăla de individ care bate tot, fute tot și care în tinerețe era convins că dacă papă ce i-a pus mămica în farfurie se va face mare și voinic. Uite că ajunge la o vârstă când e capabil să mănânce pește și pepene fără ajutorul mămicii, doar că lucrul ăsta nu e de ajuns ca să fie văzut bine în cercul lui de prieteni și e nevoit să apeleze la mușchi, replici (de multe ori slăbuțe) și strategii proaste de a lăsa impresia că femeile din jurul lui au o slăbiciune pentru el. Nu se va găsi cineva care să-i spună că se inșeală, dar o să se trezească la realitate imediat după ce primește flit de la gagicile în jurul cărora se înfoia ca un cocoș.
   Dincolo de cum se comportă în societate, masculul din povestea asta are o calitate, aceea de a-și ascunde sentimentele de inferioritate față de prieteni. și e simplu de ochit: este "as" în ceva. Poate fi vorba de al doilea război mondial despre care a citit mult și îți vorbește zile întregi, ori poate că ghicește în cafea (da, știu, exemplul nu e unul tocmai fericit, dar pe mine m-ar putea cuceri), poate fi fan Tool sau Cațavencii ori vreo rudă îndepărtată cu răposatul Sven Hassel despre care ți-ar fi plăcut să cunoști cat mai multe. Oricum, ați prins ideea...
   Dar cu o floare nu faci primăvară, practic Rambo al vostru trebuie să se mențină pe linia de plutire și, atunci când s-au epuizat subiectele care v-ar fi făcut să-l pomeniți, vine partea nasoală când nu mai e în centrul atenției. Ca să revină în prim-plan mai comite câte o faptă despre care sa se vorbească în absența lui în cercul vostru de prieteni. Ba își bate prietena de o desfigurează, ba sparge o bancă și pleacă fără bani, dar cu reputație bună, ba violează o baba (una secsi, normal) și impresia de "bad boy" revine. O bună perioadă de timp chiar își merită medalia de haur pentru idioțeniile făcute, dar ce se face când ajunge la vreo treizeci și ceva de ani fără o pizdă proastă care să-l suporte, fără baistruci care să-i scoată peri albi sau, mai rău, fără job și fără prieteni? Poate îmi răspunde cineva care se regăsește în descrierea asta, as fi curioasă dacă atunci când ii recomand să se sinucidă ma înjură ori îmi urmează sfatul?! în caz că se sinucide dau o bere, dar după...

banc

   (nu-l dau direct pe feisbuc, am oameni sensibiloși p-acolo...)

la câțiva ani după tragedia de la Cernobal:
fiica: - mamă, mi-a crescut a treia țâță!
mama: - mă doare-n pulă!

...și mai cum?

   Când eram mica, umblam de bezmetica prin oraș și oamenii care ma vedeau asa tinerica și de una singura pe străzi, îmi adresau întrebarea aia enervanta: a cui ești tu, micuțo? răspundeam mereu același lucru: a lu' tanti Flori de la cinematograf. și se lămureau oamenii ca eram în drum spre locul de munca al mamei mele. am crescut și am scăpat de numele "fata lu' Flori", aveam identitatea mea ascunsa sub diferite porecle. Fiind foarte slaba aveam porecle ce țineau de aspectul fizic: schelet ambulant, acrida, fosila, libelula, uscata sunt doar poreclele pe care le știam eu, dar cu siguranță am avut și altele care nu au ajuns la urechile mele.
Iata ca azi am auzit și de alte doua porecle care-mi erau adresate: "Ghiozdan" și "Cea-care-nu-cumpara-doar-miroase".
   Ghiozdan îmi spune și soțul meu și nu, nu e din cauza sarcinii, ci de la faptul ca nu ies din casa fără ghiozdanul meu. Cei care ma cunosc și mi-au văzut pozele de pe un site de socializare știu ca nu mint, în mai toate fotografiile apar cu același clasic ghiozdan de parca ar face parte din mine. Am ieșit recent din casa către o alimentara din cartier și eram îmbrăcată în pantalon de pijama (nu am realizat decât atunci când mi s-a atras atenția), dar geanta nu am uitat-o...
   Povestesc și faza cu cea de-a doua "porecla": cumpărăturile le fac dintr-o piață care e destul de aproape de casa mea, practic ma cunosc cu majoritatea vânzătoarelor de acolo. dar, în ultima perioada, am obiceiul sa miros florile de la o cucoana care și-a deschis recent o taraba. primele dăți ma întreba domnita dacă vreau sa aleg ceva la care eu răspundeam mereu cu nu doamna, doar miros, mulțumesc! Zilele trecute am trecut prin aceeași piață și ma opresc la taraba cu flori sa mai dau o raita și, văzându-mă colega vânzătoarei ii spune: uite, vezi ca ai o clienta... la care vânzătoarea zice: aa nu, doamna nu cumpără, doar miroase.

da' io când pot sa ies seara în oraș?

    ...era întrebarea cu care o tot stresam pe maică-mea. După câteva încercări nereușite de a-mi răspunde mama la întrebare, mi se adresează într-un final: o să ieși în discotecă atunci când o să ai floci la pizdă!
Nu am mai îndrăznit s-o întreb când o să se întâmple asta, eram prea ocupată ca să râd de răspunsul ei. Uite că eu, cucoană cu timp liber berechet, îmi fac lecțiile încă de pe acum și o să știu cum să le răspund copiilor mei atunci când o să ma lovesc de aceeași întrebare:
1. o să ieși în oraș fără mine și fără tac-tu atunci când o sa începi să mănânci pește și/sau pepeni roșii fără ajutorul meu.
2. o să ai "bilet de voie nelimitat" în oraș atunci când o să-i cunosc pe părinții prietenei/prietenului tău (că am băiat și fată, nu de altceva).
3. o să...

în fine, o să termin de scris ce am vrut după ce-mi scot de pe cap oala cu care tocmai am fost lovită de unul dintre copii. Mă întreb dacă o să pot pune în aplicare acele "reguli" pe care tocmai le-am scris...

conversație scurtă 3

   mi-am amintit de o mică discuție purtată cu bărbate-miu în care eu întrebam cum s-a sfîrșit un film. îmi răspunde sec:
- eh cum să se termine; ăla a futut-o pe aia la sfîrșitul filmului...
- aa, aha, păi... și era virgină așa cum susținea ea?
- măi femeie, de unde sa știu, nu eu am futut-o și nici actorul nu a ieșit cu cearceaful după ce au terminat... ce întrebare mai e și asta?!

gagicile vorbind despre alte gagici

   Dacă ești însurat ar trebui să-ți cunoști destul de bine soția, inclusiv în acele momente cînd o vezi că bombăne ceva de una singură și se uită în oglindă. Printre cuvintele de legătură, o să auzi și "curva aia", "japița/javra", "prefăcuta", "manipulatoarea", "sluta", "bîrfitoarea" sau "bășita", dar nu ai motive de îngrijorare că nu despre mă-ta vorbește, ci de cea mai bună prietenă a ei pe care o știe încă din copilărie.
de ce o înjură? o să te întrebi asa cum un om normal ar face-o. păi e simplu, prietena aia a ei a slăbit vreo zece kilograme în timp ce ea, soția ta, e puțin mai slăbuță decît un elefant. Normal, nu e vina ei că și-a dublat greutatea față de cum era acum cîțiva ani cînd ai cunoscut-o, iar pachetele de ciocolată (care intre timp s-au topit stand în dulapul de lenjerie) nu sunt ale ei. Probabil stau acolo din perioada cînd era gravidă și să te ferească Dumnezeu să nu o crezi, în caz contrar nu vei mai avea ocazia să o lași gravida; cel puțin nu în următoarele 5 luni cat durează ca s-o convingi că meriți putină atenție.
Și că veni vorba de atenție, dacă vrei să ai parte de quality time, ține-i companie și critică-i prietena, însă ai grijă la detalii, încearcă să nu te scapi cumva zicîndu-i de perioada cînd i-ai făcut avansuri acelei prietene, e deja nervoasă nevastă-ta și nu vrei s-o superi mai tare. plus că nu strică un compliment către ea: draga mea, ce motive ai să te întristezi? dă-o-ncolo de nasoală cu silicoanele ei, măcar de țîțele tale mă pot bucura chiar dacă tu ești în bucătărie și eu în dormitor. le poți lungi cat să ajungă la mine, ea nu cred că are avantajul asta! sau: cur lăsat? ei, și ce? știi cat de mult îmi place să dorm pe ceva moale, un fund ferm mi-ar strica somnul.

barza? nu, sexul!

   Femeile de la magazinele alimentare din cartierul meu ma cunosc de cîțiva ani, știu destul de bine cum arătam înainte sa ma rotunjesc precum butoiul. în ultima perioada au observat ca am burta pan' la nas, dar ma tot întreabă (nu o singura data) dacă vine barza. îmi sta pe limba sa le zic: nu cucoana, nu m-a vizitat barza, nu m-am constipat cu 30 de berze mîncate și necăcate, doar am făcut sex!
dar nu, ma abțin de la răspunsuri tăioase și de fiecare data încerc sa-mi controlez nervii de frica sa nu-mi dea marfa expirata. plus de asta, e mai ușor sa zic un simplu "da" decît sa ma înjur cu ele.
Întrebarea care ma frămîntă e "ce le voi spune copiilor cînd o sa ma întrebe cum au ajuns pe lume?"
Cu Mos Crăciun și Nicolae sunt de acord, o sa-i mint cu nerușinare multi ani, dar la restul întrebărilor vreau sa le răspund sincer. Ferească Dumnezeu sa ma întrebe cînd m-am îmbătat prima data...

și băieții fug cîteodată

   Ca femeie, îmi pare a fi simplu sa flituiești un bărbat, în primul rand că femeile au atitudinea aia de "lasă-mă sa te las" chiar și atunci cînd nu vor. Dar să continuăm joculețul de ieri pe care unii nu l-au sesizat ca fiind o formă ironică de scriere (ce de-a-n pulea am zis aici...).
   Sunt gesturi simple pe care femeile au obiceiul să le facă în mod inconștient, dar dacă vorbim despre "bunoace", bărbații sunt îndeajuns de înțelepți (sau excitați) ca să treacă peste. Fazele ca plescăitul gumei și făcut baloane din ea e un gest soft, dar cînd ieși la întîlnire cu pantaloni sport și pantofi cu toc ii pune pe bărbați în situația de a închiria un restaurant întreg ca să se asigure că ești penibila doar în ochii lor. Nu am de gînd să țin lecții de bun simt pe care ar fi trebuit sa le știe orice cucoana, în schimb am o obsesie, sau două, pentru serile cînd ies în oraș: fie că sunt în compania soțului sau nu, evit sa beau alcool dacă cei cu care sunt la masă consumă altceva. Cealaltă regula a mea e treaba cu înjurăturile. Categoric nu! dacă sunt oameni pe care ii cunoști pentru prima data, e posibil să nu te simți în largul tău să înjuri și asa e cel mai bine. Accept treaba asta din partea bărbaților, nu mă deranjează deloc înjurăturile spuse din gura unui bărbat, dar cînd vin din partea unei femei pe care nu ai mai întîlnit-o, sună urat de tot. Ce faci acasă ori în compania prietenilor e cu totul altceva, acolo ai bilet de voie să lași sindromul Tourette să-și facă "numărul".
   Gestul suprem care ii deranjează pe bărbați e lipsa feminității. Nu contează că te îmbraci în pantaloni trei sferturi cu buzunare laterale și că în picioare porți o pereche de bascheți, ori că asculți muzică ceva mai brutala decît ei, în schimb să vezi o femeie care scoate flegme din ea ori se scobește nestingherita în nas în văzul tuturor, nu e chiar o plăcere. Acum că mi-am imaginat gesturile astea făcute de femei, parca nu-mi mai pare atît de enervanta situația cînd îți bagi în gură o șuviță de păr și o umpli cu salivă apoi o scoți ca să-ți faci conturul buzelor cu ea.
   Dacă ai experimentat ce am scris mai devreme și cel de lîngă tine nu a dat bir cu fugiții, atunci omul e tîmpit, mega-excitat ori, mai rău, îndrăgostit; iar în cazul ăsta merită sa-i dai o șansă.

cum să te "lepezi" de gagici

   Ești bărbat bine și ai în jurul tău o groază de gagici care îți fac avansuri iar tu nu faci față? uite cîteva sfaturi care te pot ajuta să scapi de cucoane fără prea multă bătaie de cap:
1. încearcă să agăți femei pe rețelele de socializare, dar fă-o cu replici proaste, libidinoase, astfel încît sa vadă și ochiul ager al fetei care te place. nu uita de apelativul "păpushe", folosește-l oricînd, chiar și în cazul bărbaților.
2. ai cedat la una din femei și urmează să vă vedeți. nimic mai simplu: dă-ți ca loc de întîlnire ultima bodegă în care te-ai îmbătat crunt și nu ai achitat nota de plată. nu uita s-o lași pe ea sa te aștepte vreo două ore, sigur o sa-i facă plăcere, dar riști sa o găsești beată și cu poftă de scandal sau futai, aici depinde doar de ea.
3. să nu vii singur la întîlnire. adu-ți cîțiva prieteni ca să ai cu cine sa vorbești pe toată durata întîlnirii, fă glume misogine, dă-ți coate cu prietenii făcînd referire la femeile din jurul vostru, inclusiv la cea care teoretic e cu tine.
4. nu e nevoie să te îmbeți ca să rîgîi la fiecare înghițitură de bere, poți s-o faci și pînă se ajunge la beție; iar dacă îți vine o bășină, trage-o silențios și așteaptă să-și facă simțită prezenta. apoi spune cu voce tare către prietena ta "bășinoaso!", lasă-i și pe prietenii tăi s-o umilească pentru a fi mai plăcută conversația despre femeile bășite sau bășinoase.
5. urmărește-o cînd merge la veceu. cum a închis ușa de la baie, ridicați-vă toți de la masă și fugiți lăsînd-o pe ea sa achite nota de plată. sun-o după vreo douăj' de minute să-i spui că a venit nevastă-ta după tine, o poți convinge să-ți mulțumească pentru că a evitat o bine-meritată pizdeală din partea soției tale imaginare.
   Mai simplu e să eviți să treci prin fazele punctate de mine. poți să scapi de o femeie și într-un mod mai plăcut, scîrbos de plăcut: opriți-vă în fața unui pui de cîine sau de pisică și fii cît se poate de "drăgălaș" cu potaia. strecoară și ideea de cît de "dulce" e puiuțul ăsta de animăluț, atît de dulcic încît îți vine să-l papi. atunci te asigur că oricît de prietenoasă ar fi cucoana de lîngă tine, o să apuce cîinele de labe ca să-ți fută una în bot cît să-ți zboare maxilarul. acel maxilăraș drăgălaș dispus să mestece orice creatură mică din cele ieșite în cale.

și femeile cedează în fața țîțelor!

   Dacă pana acum aveați impresia ca doar bărbații se pierd cu firea cînd vad o pereche de țîțe, va înșelați. Sunt și femei (nu ma refer la lesbiene) care accepta o țîța sau doua în schimbul banilor. Asta mi s-a întîmplat mie de dimineață.
Nu cred ca e vreo persoana pe lumea asta care sa nu știe ca am rămas fără mouse la computer pentru cîteva ore. Trebuia sa fac ceva în privința asta și, după cum unii mă cunosc bine, nu va fi o noutate pentru ei sa afle că și acum am negociat pentru un mouse la mana a doua.
Vin de la alimentara și în fața ușii ma întîlnesc cu un vecin care ma întreabă dacă intre timp mi-am făcut rost de ce aveam nevoie. Zic:
- nu, am întrebat cîțiva de aici din cartier și nimeni nu avea unul în plus, dar de ce ma întrebi, ai tu ceva pentru mine?
- stai vecina ca revin în 2 minute.
Apare imediat cu un mouse care avea o forma ciudata.
- pai cum facem? mai mult de juma' din prețul pieței nu-ți dau pe el, știi nu?
- dacă era al meu, îl dădeam pe degeaba. îmi zice cu aceeași manglă pe care de multe ori o foloseam și eu cînd mai vindeam cate ceva...
- hai, înainte sa urcam sa-i fac proba, cat vrei pe el?
- uite, cel de la care am luat mouse-ul avea unul cu bila pe care cerea 5 lei dar știu ca nu ai fi vrut d-ăla, asa că am zis să mi-l dea pe ăstălalt și vrea 10 lei.
Mă mai uit o data la "unealta", vad doua umflaturi în forma de țîțe. Iau în calcul și faptul ca pe piață preturile pentru un mouse de cacat sunt în jur la 20 de lei, cedez. Cine o sa cuprindă o țîța cu doar un deget? Eu!
- hai cu mine sa-i fac proba, dacă merge, îl iau.
Pornesc computerul, mergeee! Dau banii, pleacă vecina-miu, eu îmi fac de lucru prin casa. Intru la computer după vreo doua ore, dau sa învîrt de scroll-ul mouseului da' de unde? nu are! Am început eu sa înjur ca m-am țepuit, dar măcar ma consolez cu gîndul ca am "unealta cu țîțe", ce mai contează altceva? Plus de asta, ar fi stat nasol cu o roticica intre ele, strica tot designul. Dacă voi găsi tastatura în forma de penis și boxe de forma testiculelor, atunci saiturile porno vor avea de pierdut.

azi nu!

   Uite care-i treaba (cînd încep o discuție cu "atenționarea" asta, nu e de bine): de cînd mi-a plecat soțul, sunt nevoita sa ma descurc singura cu treburile casei și cu grija fata de copii. dacă mi-e rău, opresc butelia, scot din priza tot ce poate deveni un pericol și ma întind pana îmi revin. Problemă rezolvată! eh, dacă trebuie sa ajung undeva mai departe de casa ori la spital (cum a fost cazul în urma cu cîteva săptămîni), aici e o problema. Trebuie sa găsesc pe cineva care-i dispus sa stea cu copiii mei timp de o ora cat lipsesc eu. Pentru lucrul asta am apelat la o vecina de-a mea de fiecare data cînd nu am avut alta soluție. De atunci, în fiecare dimineață ma trezesc cu ea la ușă ca sa-i dau cate o țigare. Pe parcursul zilei, la fel, mereu trebuie sa dau cate ceva. Uite ca s-a schimbat placa. de azi înainte nu mai pupa nimeni de la mine absolut nimic! În special lunea, cînd sunt tot felul de superstiții nu mai împrumut. nu dau bani, nu dau țigări, nu dau sfaturi, nu dau "buna ziua", nu o dau nici pe mama contra cost! mai e cazul sa dau exemple de "ce nu dau"?
Si încă o chestie: ești fumător? CUMPĂRĂ-ȚI ÎN PIZDA MĂ-TII ȚIGĂRI!
Sunt destul de sufletista, chiar naiva atunci cînd cineva îmi cere ajutorul, băi dar totul pana la țigări. Nimic nu ma scoate din minți mai tare decît sa dau 12.5 lei pe un pachet de Kent lung și apoi sa încep sa împart țigările de parca m-as fi futut cu Onasis și am bani de aruncat în stînga și-n dreapta.

azi despre ei, bărbații

   Un lucru e clar! bărbații niciodată nu vor confirma bănuielile soțiilor atunci cînd sunt nevoiți sa răspundă la întrebarea aia nenorocita: m-ai înșelat?
Poți sa le arunci în bot toate argumentele posibile și imposibile, ei continua sa nege, ba chiar își cheamă întăriri. dacă nici prietenii lui nu te conving, o sa apeleze la Bunul Dumnezeu (doar atunci își mai amintește de El) ca sa-i fie martor la cat ți-a fost de credincios.
- bine ma, ii spui, atunci explica-mi de ce ai primit mesaj de la Romtelecom/cablu/tv care îți spunea sa suni înapoi cînd ești singur? e atît de mare factura încît e nevoie sa fii singur în camera cînd te anunță? 
sau
- rujul de pe tricou e de la L'oreal? nu de alta, dar sa știu în caz ca e rezistent la apa ce detergent sa folosesc. din cate vad nu a fost îndeajuns de rezistent ca sa rămînă doar pe buze... iar chiloții de ce-i porți pe dos? a fost cald la munca și ai simțit nevoia sa stai în coaiele goale prin birou apoi te-ai îmbrăcat în graba, asa-i? 
Sa nu-i subestimați pe bărbați. Cînd e vorba de găsit scuze sau de dat explicații sunt geniali, cred ca ar merita echivalentul  premiului Nobel pentru pace. Poți sa vii cu poze sau filme care sa-l surprindă în compania altei femei, tot o sa știe cum sa te minta.
Îmi pare rău de un lucru, acela ca deși noi, femeile, avem doua guri, numai una din ele e capabila sa vorbească, altfel puneam doua întrebări în același timp:
- (scoate halatul cînd întrebi asta) pulică, ce zici, vrei să-ți spun o poveste cu "finalizare fericita"?
în același timp arunca-i și cealaltă întrebare în mod ironic:
- hai spune, m-ai înșelat sau doar o cîntăreai pe aia care stătea în poala ta?

despre gagici (3)

   Femeile care susțin ca nu le place sa fie admirate mint cu nerușinare. Sa va zic cam cum sta treaba la capitolul "avansuri" și o sa ma dau ca exemplu.
In tinerețe eram bunicica. cur avem? avem! țîțe avem? avem, chiar doua bucăți! înălțime este? este! Bun... E de la sine înțeles ca propunerile de "ieșit la cafea" din tinerețe erau destule.
Timpul trece și ma bate pe umăr zicînd "auzi, da' tu copii... nema?". pai cum nu, lasă ca se rezolva, ii zic eu. în cinci ani de zile ma rezolv cu doi copii iar al treilea protestează chiar acum la mine în burta. In timpul asta își face apariția cocoașa, țîțele de care ma tot împiedic atunci cînd nu port sutien și burta care îmi e de un real folos cînd ma întind la bere. Tot în decursul a cinci ani n-am mai auzit un claxon, o fluierătură, un "ce faci papuse?", nimic. ah, mint! era un tip mai închis la culoare care vindea pepeni lîngă un chioșc de ziare în cartierul meu. Faptul ca avea doar un dinte în gura (remarcasem după ce mi-a zîmbit ștrengărește) nu ma deranja, asta pentru ca avea trening nou și tricou cu Adibas care ma impresiona teribil. Asta e singurul care s-a riscat sa-mi zîmbească și chiar a lăsat la preț ca sa cumpăr de la el pepeni. Am ajuns acasă în ziua aia si-i spun soțului: "I still got it, motherfucker!"
Oricît ar încerca femeile sa nege faptul ca le place sa fie fluierate, sa nu credeți, urmăriți-le atent după ce le zîmbiți pe strada. Cele care nu au companie se vor împiedica (aia eu sunt) iar cele care au ca și companie o prietena, primul lucru pe care-l fac după ce va depășesc e sa-i dea un cot celei de lîngă: "vezi ma? încă ma țin bine, n-a observat fraierul ce cocoașă am și nici țîțele care mi se sprijină lejer pe burta!"
P.S. nenorocitul ala care mi-a vîndut pepeni cu reducere, ii vînduse și soțului meu, chiar mai ieftin. Puie Mepenarule! (dar îl bag la numărătoare, se pune ca mie mi-a zîmbit, ma!)

mai simplu, sa intelegem

   La început au fost trei: PSD, PDL și PNL. PDL-ul e la putere. Se formează USL (adică PSD+PNL) cu scopul de a-i da jos pe cei de la putere. Ponta părea ca se apropie cu pași repezi ca sa-i dea chiloții jos lui Băsescu. Tocmai cînd se pregătea sa-l aplece puțin ca sa-l poată penetra, Ponta e surprins neplăcut fiind acuzat de plagiat. Ca și cum i-ar fi murit la intrare în cazul de fata. Acum ca Ponta este declarat "impotent", USL-istii îl baga la înaintare pe Antonescu, un fel de Vendetta în urma declarațiilor lui făcute la teveu: "nu ne e frica de Băsescu, mergem înainte". Eu aștept sa-l surprind pe cel futut, oricare ar fi el.
Pana acum toate jocurile politice mi-au părut exact ca un meci de baschet. Năstase driblează, încearcă un pivot dar se accidentează, timp în care ii pasează mingea lui Ponta. Acesta la rîndul lui se învîrte, bate mingea și cînd sa arunce la coș, îl căpăcește Băsescu iar mingea ajunge la Antonescu. S-avem răbdare zic, într-un meci e imposibil sa te ferești de faulturi.

despre prieteni

    Am mai scris cîndva legat de o prietena de-a mea, apoi am spus și despre oamenii care m-au ajutat necondiționat. Azi o sa zic același lucru, asta ca sa va faceți o idee despre cei din jurul vostru care va poate ajuta doar din prietenie.
Sa fiu sincera, nu prea aveam încredere în oameni, dar deloc. Trecusem printr-o depresie urata din care nu ma așteptam sa ies vreodată și, cu ajutorul prietenei mele despre care va ziceam aici, am reușit sa depășesc perioada aia. Tot datorita ei am învățat sa am încredere în oameni altfel risc sa rămîn fără prieteni din cauza felului meu de a-i trata. Timpul mi-a demonstrat ca avea dreptate. Dar, sa va povestesc ce mi se întîmplă de la o vreme încoace:
îmi vin probleme pe cap una după alta. nici nu apuc sa rezolv una, ca întîmpin altceva, acum, spre exemplu, i-am făcut reclamație fostului șef al soțului meu pentru ca nu i-a plătit doi ani de concediu și nici ultima luna de munca. Am o prietena avocata care ma ajuta asa, fără măcar sa ma fi văzut vreodată cu ea. Dupa reclamație o sa-l dau și în judecata, tot sub îndrumarea prietenei mele. asta e una din problemele recente cu care ma confrunt, o sa va povestesc și din cele "vechi".
Acum ii cautam de munca soțului meu, am postat cate ceva pe Feisbuc, am mai vorbit în particular cu unii pe care nici nu i-am cunoscut vreodată face to face și, culmea, am primit ajutor și din partea lor. De la cîțiva o îndrumare, unii au dat mai departe CV-ul, important e ca nu au fost indiferenți la rugămintea mea. O parte din cei care m-au ajutat ii cunoșteam ca erau din orașul meu natal.
Zilele trecute aveam probleme cu computerul, iar am primit ajutor, tot de la necunoscuți de pe Feisbuc, iar ajutorul fiind necondiționat.
De anul trecut ii datorez unui prieten din orașul meu o suma de bani, nu am reușit s-o achit deoarece ma bazam pe banii care ar fi trebuit sa-i primesc din alta parte. culmea, nu s-a supărat. ma așteptam sa ma facă varza și oricum nu aveam ce sa-i reproșez orice mi-ar fi spus, dar reacția lui a fost una cat se poate de surprinzătoare și nu pot sa nu remarc ce fel de oameni am în jurul meu. OAMENI în adevăratul sens al cuvîntului, atît.
As avea multe de povestit și sunt recunoscătoare multora pentru gesturile lor. Cred ca mi-ar lua o săptămînă sa mulțumesc fiecărui om în parte...
Acum ca am zis de împrieteniri o sa zic și despre "dezprieteniri". mi-am luat unfriend pe Feisbuc de la Simona Tache. chiar povesteam unor apropiați ca mi-am luat-o-n gușă tocmai de la cineva pe care citeam cu drag. dar nu contează. și as mai avea ceva de adăugat legat de prietenii, dar n-o s-o fac, tocmai pentru ca nu sunt lipsita de decenta cum asa cum mi-a reproșat recent un prieten.

moda pe Feisbuc

    Am remarcat în ultima perioadă că multi dintre prietenii mei feisbucisti postează des, amenințător, că-și vor curata lista de prieteni de pe Feisbuc. Băi, așa făceam și eu la început, nu știu de ce, dar evitam să am mai mult de o sută de persoane ca și prieteni, mă simțeam prea aglomerată. Dar acum mi se pare o pierdere de timp să anunț când ii scot, plus că nu prea o fac decât atunci când mă supără grav ceva. Parca ar fi o chestie psihologică la cei care anunță așa zisa "curățenie": ia să-mi scot io nu știu câți prieteni din listă că multi nu-mi comentează sau nu-mi dau laic la postări. Ete pula! Sunt indivizi cu care nu am schimbat în viata mea o vorbă, nu-i cunosc nici măcar după nume, dar i-am acceptat ca și prieteni și, atâta timp cat nu mă deranjează, nu-i scuip. Aș avea senzația că m-am folosit de ei apoi am șters pe jos cu numele lor. Sunt de părere că atunci când decizi că vrei sa zbori pe cineva, o faci pentru că nu ai ceva în comun cu persoana respectivă, ori te-a atacat direct fără să ii dai motive.
In fine, nu prea mă interesează atunci când sunt zburată de undeva, nu-mi pasă decât de cei cu care am avut ceva în comun sau cei cu care am vorbit ceva important. A, mi s-a părut amuzantă o fază în care un tip mi-a dat add, eu l-am acceptat, apoi mă trezesc cu mesaj de la el că vrea sa ma fută (cam asa se întâmplă cu lăbarii care nu-s îndeajuns de inteligenți ca să agate plăcut o cucoana) iar după ce i-am replicat de fiecare dată, m-a scos din listă. și nu mă deranjează atât de tare când sunt îndepărtată pentru că o parte din vină chiar eu o port, sunt cam vulgară, directă și putini oameni acceptă felul meu de a fi.
Totuși, rămân la ideea ca e pueril să îți anunți curățenia doar de dragul de a fi băgat în seamă.

orgasm oferit de știri

    Eu ma îngrijorez! Cred ca am avut un "mini orgasm" uitându-mă la știri. și culmea, nu erau imagini legate de vreo poveste de dragoste intre profesori și elevi, e vorba de condamnarea lui Năstase la doi ani de închisoare cu executare.
și, dacă nu am pretenții prea mari, aștept un orgasm multiplu: condamnările a doi oameni importanți, Mircea Sandu și Mitica Dragomir. Abia după aceea o sa-mi fumez țigarea de după...

problemă de chimie

   Cam ce combinație de băutură trebuie sa ai în pahar astfel încât să dai drumul la muzică la maxim în mașină, apoi deschizi geamurile, ieși afară și te rezemi de rablă arătând că trăiești melodia?! nu mă deranjează faptul că ascultă manele retardatul, ci gestul în sine de a sta ca boul bălții sub fereastra mea în condițiile în care am o durere groaznică de cap și o stare de nervi incontrolabilă. ca să nu mai spun că tot el a fost cel care m-a înjurat înainte să-i arunc un papuc în cap.

despre gagii

   Pentru că data trecuta am zis despre gagici un lucru ce le poate genera un disconfort, azi o să zic despre ei, bărbații. și, ca să nu mai pierd timpul cu introducerea, o să vă pun (fetelor) în fața unor situații prin care, probabil, ați trecut cândva.
Ieși seara în oraș cu gândul că bei ceva, mai afli noutățile din cercul tău de prieteni când, după vreo doua ore de râsete în anturaj, auzi cumva că un tip de la o masă alăturată vrea să "te cunoască". Acum ai de ales:
1) refuzi politicos și devii instantaneu urâta aia care face pe mironosița, sau
2) accepți și ești ușuratica cu care cavalerul își va face de cap conducându-te în scara blocului.
Indiferent de alegere, nu vei fi lipsită de vorbe murdare din partea tipului. Dacă totuși ești singură și destul de plictisită, merită să-i dai o șansă. Bun, ajunși în fața casei, trebuie să intuiești cam ce gânduri are omul ăsta. Bineînțeles, nu o sa-i sari în brațe, dar nici nu-ți scoți din picioare pantofii cu toc să fugi în casa înainte ca el să-și spună fraza de încheiere a serii. In loc să strângi mâna prietenește băiatului (da, am făcut-o și pe asta, nu mi-e rușine) arunci ceva de genul: mi-a făcut plăcere, poate ne mai vedem... Cu asta garantez că scapi de orice situație, e cu dublu tăiș. Băiatul habar n-are dacă-l placi sau nu, iar ție îți rămân la dispoziție câteva zile bune ca sa faci o alegere, mai ieși cu el ori ba.
A doua zi, uite ce povestește băiatul (despre tine) prietenilor lui la cafea:
băi, să vezi ce fac ieri: am băut ca pula aia și, în beția mea, vad o pizdă la masa alăturată care-mi părea o bunăciune. ii zâmbesc și proasta zâmbește și ea. mi-am zis că gata, i-o trag și ăsteia. o văd că se ridică de la masă, ii salută pe prietenii ei și dă să plece. ies după ea si-i zic idioatei să stea dracu' să mă aștepte că o duc eu acasă, ce pula mea?! o iau de gât bărbătește, fut vreo doua flegme pe drum în timp ce-i povestesc cât de mișto a fost în concediul petrecut afară. de un' să știe retardata că io stau pe banii lu' tata, hăhăhă! în câteva minute ajungem în scara blocului. dau să-i vâr limba-n gât și ea...
aici sunt niște variante din care masculul alege cum să-și minta tovarășii:
1) dă semne că vrea să vomite. a dracu' muistă, după ce că-i urâtă-n draci, mai și bea ca o vacă ordinară. mi-am băgat pula și-am plecat, ce era sa fac? băi... și când mă gândesc că îmi părea fată de comitet, fut-o-n cur de ordinară! și, adevărul e că-i puțea gura, imaginează-ți cât de tare ii put ciorapii...
2) sare pe mine frate, își bagă mâinile în părul meu, îmi dă capul pe spate și își plimbă limba pe mine de parcă nu s-ar mai fi futut de ani de zile. m-am gândit puțin și am zis că-mi bag pula, cine știe ce a făcut cu gura aia. am împins-o, i-am tras un pumn în pupătoare și am plecat.
3) nici una, nici două, mă deschide la pantaloni. băi, am rămas mască. mi-a plăcut cum s-a mișcat, o să mă gândesc până săptămâna viitoare dac-o invit la mine acasă, voi ce ziceți, mă? s-o mai caut sau...?
cam asta se întâmplă cu prietenii noștri înainte să ne devina iubiți sau soți. acum sunt curioasă care din variantele de mai sus au fost la gura prietenului meu înainte să-i devin soție.

despre gagici (2)

   Dragilor, știți acele ființe gingașe, frumoase, zâmbitoare, extrem de plăcute ochilor voștri, acele femele cu voci suave extrem de secsi atunci când vi se adresează în șoaptă, acele pisicuțe blânde cu zâmbet cald și cu iz de parfum fin (și scump al dracu'), acele gazele ce se îndreaptă cu pași repezi către toaleta să-și pudreze nasul? ei bine, domnilor, acele ființe după care voi sunteți în stare sa beți și doua navete de bere ca sa prindeți curaj și sa va adresați lor, sa știți ca nu merg la toaleta mereu cu scopul de a-și pudra nasul. Din fundul ala apetisant și zglobiu scot cacat, domnilor! Nu toate cucoanele care se scuza pentru cinci minute au ca scop împrospătarea machiajului atunci când se reped către veceu. Va spun toate astea ca sa va scutesc de șocul pe care probabil îl veți avea atunci când va veți căsători. Sa nu va speriați atunci când dimineața, după o noapte pasionala cu încercări reușite ale pozițiilor din Kamasutra, veți fi recompensați cu o poziție nu tocmai plăcută la vedere, cu doamna vieții voastre călărind veceul și scremându-se de zor ca sa scoată ce-i mai nefolositor din ea. Nu disperați doar din motivul asta, e la fel de normal ca atunci când feblețea vieții voastre da naștere copilului vostru. Da, știu, comparația nu e una tocmai plăcută, dar e cat se poate de reala.
Pe viitor, ca sa va împrieteniți mai ușor, va recomand sa le urați cu sinceritate "căcare plăcută" sau "ușoară", așa cum li se urează viitoarelor mame "naștere ușoară", fiți siguri ca o sa va aprecieze pentru gândurile bune pe care i le transmiteți.

cum ceri ajutor fără sa plătești

   Bai, de când sunt singura acasă, mai am puțin și o iau randeaua. Toate mi s-au stricat, prizele îmi pocnesc, aflu ca mi s-a infiltrat apa în pereți, deci, acoperișul casei e futut, geamul de la garaj mi l-au spart dracii de vecini, aragazul îmi afuma oalele și cate și mai cate. Rezist, chiar mai bine decât atunci când eram la tara.
Ieri noaptea cautam sa descarc un film când aud o pocnitura ce-mi distrage atenția. îmi zic în gând (ok, recunosc, ziceam cu voce tare deși eram singura...) "'tu-le gura mamii lor de miorlăite, sa vezi ce le crap capul dacă mai prind vreo pisica în bucătărie.". îmi întorc căpățâna spre monitor, computerul se restartase. Teveul făcea figuri, m-am cacat pe mine. Oh nu, nu curentul! Smulg toate prelungitoarele din prize (am smuls și priza din perete, tâmpită cum sunt) și merg cu un curaj de om beat în cealaltă camera sa verific dacă urmează sa ard în flăcări ori ba. Priza care făcuse poc alimenta un prelungitor și casetofonul. Eh, ma vedeam femeie cu testicule, am tras casetofonul din priza, dar ce ma fac cu prelungitorul ala? ca sa-l scot, trebuia sa pun mana pe ștecher și, de frica, mi-am împachetat testiculele într-o găleata în timp ce ma retrageam finuț de lângă "zona afectata". îmi pun mâinile sold fără sa renunț la privirea aroganta pe care am aruncat-o către priza și gândesc. Am gândit pana când mi-a venit miros de cauciuc ars. Nu am mai gândit apoi și m-am încălțat cu niște papuci cu toc, am fugit de acasă în pijamale și m-am trezit în fata ușii unei vecine. nu am bătut în ușă ca sa nu-i sperii, dar am strigat. Femeia m-a auzit și mi-a zis sa intru. Agitata cum eram, nici nu am realizat ce m-a întrebat știu doar ca am zis: am nevoie de-un bărbat sa-mi rezolve priza ca iau foc. vecina-mea a făcut ochii mari, cine știe ce înțelesese femeia... ma repet ca sa ma înțeleagă mai bine: da-mi-l pe nea Gigel sa se uite la priza ca miroase a ars.
aaa, pai de ce nu zici asa, vecina?
Ma rog... Mosu dormea, vecina-mea ii ordona unui fecior sa vina cu mine "sa ma rezolve". Ii zic băiatului: auzi, vezi prelungitorul ala din priza? ia arata-mi cum se scoate, dar eu o sa stau mai la distanta, învăț asa... El rade. Îmi spun în gând "razi în pizda ma-tii, da' poate o sa te și tăvălești pe jos și nu de ras." N-au fost probleme, am văzut ca nu am de ce sa-mi fac griji, i-am zis hai vira acum dacă zici ca nu o sa crap azi.
Treaba a fost buna, doar ca nu am mai băgat nici teveul și nici computerul în priza și ma trezeam din ora în ora sa-mi verific pulsul.
A doua zi, adică azi, pornesc toate aparatele în casa și iar aud un hârâit. Bai și acum îl aud și mi se face pielea de Andra, nu de găină. Scot tot din priza inclusiv boilerul și ce mai aveam prin bucătărie. Ma uit în biblioteca sa-mi caut  ceva de citit ca sa treacă timpul mai ușor. Obsedata de mirosul ars, exact asta am simțit, ma gândeam ca gata, pana aici mi-a fost! Ma uit la ceas, ora 11. Ala n-a venit, atunci nici nu mai apelez la ei, ma duc la un nene inginer care e patronul chioșcului din cartier. Pe drum ma gândesc cum dracu' sa ma cotesc de la întrebările lui legate de al meu soț, ca sigur o sa ma întrebe unde e el, cum de nu a reparat el toate alea și cum dracu' sa-l chem eu, femeie singura, fără sa-l plătesc. Ajung în magazin și trag un zâmbet de domnișoară bolnava de cancer în ultimul stadiu.
buna ziua, sa trăiți domn' inginer, ce mai faceți?
saru' mana doamna! bine, tocmai plecam sa aduc marfa, cu ce va servesc?
pai mare lucru nu vreau, decât niște bunăvoință din partea d-voastră ca sa acceptați un joc de alba-neagra cu siguranțele de la tabloul meu electric. știți... m-ați mai ajutat d-voastră cândva și iar îndrăznesc sa va deranjez cu același lucru. 
desigur doamna, cu mare placere. soțul ce face?
deja simțeam cum tocmai mi-a tras un genunchi în burta și eu am căzut pe jos. Următoarele întrebări au venit ca niște șuturi în ovare și lovitura de gratie era o cărămidă îndreptată spre țeasta mea. M-am eschivat pana mi-a dat-o...
știți, soțul e la munca, el mi-a recomandat sa va chem ca pana ajunge el... (adică vreo o săptămână)
dar unde e la munca?
haideți ca va povestesc pe drum. 
Tot drumul l-am întrebat niște tâmpenii legat de electricitate numai sa evit răspunsurile legate de barbate-miu. Omul a venit, m-a ajutat cu ce aveam nevoie, dar tot mai e de lucru. Urmează ca în câteva zile sa-mi înlocuiască siguranțele improvizate ca sa nu mai am fluctuații de curent. Pana atunci o sa stau tot la fel, cu grija ca o sa iau foc sau, mai grav, ca o sa mi se strice sursa la computer ca asta chiar e motiv de plâns.

nu ma mai "cert" pe Feisbuc

   Doar ce am intrat în casa după ce mi-am făcut unele cumpărături de la buticul din cartierul meu. Sa vezi ce pățesc:
Intru în magazin, schimb o vorba cu o cucoana vânzătoare și intre timp intra un nene (de-o seama cu tata) care ne saluta. Arunc o privire scurta cât sa-i răspund la salut, apoi am întors capul spre vânzătoare. M-am cam pierdut cu firea. Nenea care tocmai îmi pupase mâna era cel cu care în urma cu vreo doua luni m-am înjurat pe pagina de feisbuc. Nu mai știu ce-mi scrisese pe wall, dar îmi părea cam îndrăzneț și a trebuit sa-l cumințesc.
Bun, îl vad cu coada ochiului ca se uita la mine, iar eu, ca sa-mi ascund muianul, comand ca tembela orice de pe un raft numai sa am privirea în partea opusa lui. El nimic, se uita în continuare insistent, apoi îmi pune întrebarea aia nenorocita: nu va suparăți, cum va numiți pe feisbuc? nici n-am realizat ca nu m-a întrebat mai întâi dacă am sau nu cont pe siteul asta de socializare.
Vânzătoarea, care ma cunoaște destul de bine, începe sa tipe la nenea: ce ai, ma? lasă femeia în pace ca e clienta fidela. e femeie măritată, serioasa, are doi copii, ce-ți trebuie ție sa te bagi în seama cu ea? poți sa-i fii tata!
In timp ce vânzătoarea îl certa, eu încă ma gândeam ce răspuns sa-i dau. De mințit nu-mi sta în fire (da ma, doar aici mint, atât!), dacă-i zic adevărul, risc sa continui cearta și cine știe cum dracu' ma mai iau și la bătaie la cât sunt de impulsiva... puteam sa-i zic scurt ca ma grăbesc și fugeam imediat din magazin ocolind răspunsul,  dar, idioata cum sunt, am zis ca fie ce-o fi, ii zic ca "da, eu sunt cea pe care el o bănuiește...". Nenea a tras un zâmbet larg, mi-a mai pupat mâna încă o data și a început bârfa. Ca el s-a îngrășat, ca e gurmand, chestii d'astea. Inca ma mir ca nu a dat curs la schimbul de replici pe care l-am avut la vremea respectiva. Dincolo de asta, și mai ciudat e ca sta pe aceeasi strada cu mine din câte zicea vânzătoarea.
Cum de nu am mai dat nas în nas până acum... ?!

"vino, dulce moarte, vino..."

   ...fredonează Legionarul (un personaj din cărțile lui Sven Hassel) de fiecare dată când simte "miros" de moarte.
Mă opresc din citit încercând să-mi amintesc un moment în care am fost la un pas de moarte. Acum râd, însă nu eram la fel de zâmbitoare și în acele secunde când întreaga viață mi se derula în fața ochilor. Sunt curioasă dacă există oameni care să nu fi trecut măcar o dată prin faze similare. Fie că erau cu sau fără voia lor față în față cu moartea. Dacă totuși există, probabil sunt prea ocupați trăind, ori extrem de plictisitori încât nici măcar la moarte nu se gândesc.

de ieri

   La mine în casa e o lege: când e sărbătoare, nu se face treaba! Sărbătoarea începe teoretic seara când bat clopotele. eh ieri seara, pe la ora 6 și ceva, știam ca trebuie sa renunțăm la munca dar, sa ma ierte Dumnezeu, am mai continuat pana pe la 21:30, cu mici pauze. Fiind acasă numai eu cu fratele meu, ne împărțeam treburile. Arunc o privire în camera proaspăt zugrăvită și zic:  
bai, uite cum facem, tu rașchetezi varul de pe parchet, eu vin din urma ta și matur, apoi tu dai cu peria, iar eu finisez.
frate-miu, ca sa nu fie "luat de fraier", se uita în camera și-mi zice bine, dar tu speli corniza ca la bibilit nu ma bag.
eu fac pe negociatorul: ok, dar tu speli ferestrele ca eu nu pot sa le spăl pe din-afara. 
Al meu frate a cedat crezând ca m-a fraierit.
Ma uit la ceas, e 7 seara. Cu teama, îmi continui treaba, ma gândesc ca poate Doamne Doamne nu ma vede având în vedere ca mai des intram pe feisbuc decât sa-mi termin curățenia. Las telefonul de-o parte și decid sa nu ma opresc pana nu așez tot. Nu știu cum dracu se face ca alunec pe parchet și ma infing în șifonier ca un taur în toreador. acum nu știu cat de bine m-am exprimat, probabil șifonierul se sprijinea de mine, nu eu de el, la ce gabarit am. în fine... Idiotul (nu ala din carte, de frate-miu vorbesc acum) râdea cu lacrimi și-mi zice vezi, Dumnezeu nu bate cu parul! io ma cam speriasem naibii ca dacă ma întindeam pe jos din alunecare, nenoroceam bunătate de parchet. aveam o stare de nervi ca nu pot sa descriu în cuvinte. ma uitam în jurul meu ca sa apuc un bocanc, ceva, sa i-l trimit în zotca. n-am găsit, dar nu e bai. nici bine nu mi-am terminat filmul horror din minte, ca aluneca o țeavă din metal și-l lovește fix în cap. Probabil n-o sa credeți, dar chiar asa s-a întâmplat. M-am bucurat enorm, asta pentru ca am reușit sa-i dau și eu o replica micuță, dar cu înțeles: ei, fraiere, ai dreptate, Dumnezeu nu bate cu parul, îți da cu țeava în cap!

ce nu înțeleg, dar și ce îmi place

- ți se urează o zi buna, apoi "urătorul" rade ca vita. pai ce pula mea, urezi sub forma de gluma, pune ghilimelele ca sa înțeleg ca ești ironic...
- în perioada când aveam messenger, ma trezeam cu zeci de mesaje offline în care unu vinde, altul behăie ca nu se face nu știu ce materie într-o zi la școală, dar în pizda ma-tii, crezi ca ma interesează ofertele tale de retardat sau programul tău de la școală?
- mailurile redirecționate la grămadă unde ți se recomanda sa trimiți la rândul tău altor inși ca sa ți se îndeplinească nu știu ce cacat. bai sa-mi fut una, oare Doamne Doamne își citește mailurile sa vadă ce dorințe are de îndeplinit?!
- telefoanele de complezenta. mai bine amenință-mă cu bătaia decât sa ma suni, schimbam doua vorbe, apoi taci ca mutu și oftezi încercând ca în pauzele respective sa vin eu cu un subiect de discuție. vrei sa ne vedem, spune dracu' și dacă accept sa beau o bere cu tine, îți zic o zi și o ora. nu-i mai simplu asa?

   Dincolo de fazele astea care ma scot din sărite, e un lucru care-mi place la nebunie. sunt trei persoane pe care nu le cunosc personal, dar țin legătura virtual. bai, asa frumos așează în pagina mesajele și mailurile, ca mi-e mai mare dragul sa le citesc. sa mor dacă nu ma impresionează. și mai e ceva: cum se poate ca cei pe care nu-i cunosc personal sa ma ajute? nu știu cum se face, dar când vorbesc cu un om pe care îl cunosc doar prin rețelele de socializare, e dispus sa ma ajute cu orice. de multe ori nici nu e nevoie sa cer ajutor. altceva în afara de "mulțumesc" și un "chapeau!" din toată inima, nu pot sa spun. deci, Chapeau dragi prieteni!

din amintiri (legat de prescurtări ciudate)

   Eram la o prietena acasă când îmi face o propunere cel puțin ciudata la prima strigare. cică "hai în bucă să bem o cafea". m-am gândit dacă trebuie sa scormonim în vreun cur după boabe de cafea, ori sa controlam pe cineva în același loc în speranța ca vom găsi un ibric sau cine știe ce alte unelte...
Nu, era vorba sa mergem în bucătărie. Restul e tăcere.

să vă mai mint?

   A trecut o vreme de când n-am mai bâlbâit ceva pe aici dar nu din plictiseală, ci pentru că am fost plecată. Nu, nu cu sorcova. Mi-am luat copiii și am roit-o la sat asa cum spuneam într-o postare anterioară. Intenționam  să-mi mut domiciliul "de tot" cum s-ar zice, însă am considerat (ca și Videanu de altfel) că nu e o rușine să mă răzgândesc. Am revenit, am început treaba în casă și pentru că e sărbătoare mi-am permis să intru și să scriu zilele astea. deci da, o sa continui seria de minciuni cel puțin până mă voi plictisi.

în ce poziție sa facem... poza?

   Ma uit stupefiată (nu cu invidie, Deme) la unele baistruce care postează fotografii cu ele în diferite poziții. Ciudat e nu că le postează, dar de ce pizda mă-sii își fac asemenea fotografii? În fine... 
   Cea mai des întâlnită postură, sau poziție, nu știu cum s-o numesc, e cea în care femela (o tânăra căreia abia i-a venit ciclul, dar se simte femeie) stă rezemată cu palmele lipite de perete și cu fundul ieșit în afară. Fotograful, un mascul tinerel, virgin, altfel ar fi un posibil violator, ii spune din ce unghi ii șade bine. Dacă cea care face pe fotograful e o prietenă de-a protagonistei, atunci e clar, poza iese nasol, iar "actrița" arată ca o grasă în călduri. Asta pentru ca a urmat sfaturile "prietenei".
   În altă ordine de idei, atunci când ii dă drumul pe internet la fotografie se găsesc niște băieți (care încă au muci la cur și căcat la nas) să-i comenteze într-un stil bădăran, cu ar fi: "papushe, ce tiaș tragio dak ai fi femea mea!!!". Eh atunci, fata de care vă povestesc, se arată ca fiind indignată de vocabularul retardatului și ii dă o replica la fel de idioată.
   Un alt caz, la fel de stupid. atunci când printre prietenii ei virtuali se află și un pedofil care o vrăjește, o întâlnește și o fute de-i sar capacele, apoi o plătește și o lasă baltă, va fi acuzat de viol sau intretinere de relatii sexuale cu o minora. Minora care striga printre orgasme "săriți, ma violează, dar nu va grăbiți ca-mi și place!". 
Ca un glonte, îmi trece prin minte o întrebare pentru semi-curviștinele astea: "de ce dansezi în curu' gol pe lângă pula sculată?"

despre șefi

   Mi-ar fi plăcut ca legat de postarea asta sa scriu cuvinte cu conținut mare de vulgaritate, dar nu pot. Pentru ca nu simt asa cum simte soțul meu sau prieteni de-ai mei vis-a-vis de șefii lor. Chiar mai devreme, feisbuc îmi sugera sa-l adaug ca prieten pe un fost șef de-al meu, asta m-a făcut sa ma gândesc la perioada (puțin cam îndepărtată) în care munceam. Ciudat e ca nu am avut parte de javre de oameni ca și angajatori. E posibil sa ma fi certat cu ei, sa-i fi înjurat și ei la rândul lor sa ma înjure, dar am și uitat, ori nu m-a afectat atât de tare încât sa-i țin minte ca fiind oameni rai. S-o luam în ordine:
 - în Sulina am lucrat la o sala de internet (la vechea cantina), unde șefi erau un cuplu. Salariu meu la vremea aia era de 1 milion de lei în condițiile în care salariul minim era 3 milioane. Mi-a fost nasol pentru ca era o perioada critica pentru mine când tocmai zburasem de acasă și nu-mi permiteam gazda. Am mai scris despre asta și nu o sa repet. Șefii erau ok, tocmai de asta nu am insistat cu salariul mai mare, ma rog, nici nu-și permiteau sa plătească mai mult.
 - tot în Sulina a fost următorul loc de munca și, de asemenea, în același domeniu. Patronii sălii de internet erau doi băieți asociați, oameni cu care nu prea luam legătura, doar veneam la sala iar ei veneau sa ne controleze destul de rar. Eram controlați dacă notam toate computerele ocupate pentru ca atunci nu aveau un program care sa contorizeze banii încasați, iar șefii erau conștienți ca se fura, de asta ne plătea asa puțin. Salariul era mic, dar nu ma plângeam caci puteam sa ma descurc. De furat nu prea ma aruncam, deși se fura ca-n codru, eu îmi scoteam doar țigările, nu ma interesa sa bag mana adânc în încasări, chiar dacă as fi făcut foamete.
 - al treilea job l-am avut în Constanta. Ma angajasem camerista la un hotel din Mamaia "pe pile" cum s-ar zice. Mătușa soțului meu era contabila acolo și m-a băgat și pe mine sa lucrez. Salariul era puțin peste minim, condițiile de munca erau decente, nu ma pot plânge. Ca șef direct aveam o supraveghetoare. O femeie de milioane în fata căreia nu îndrăzneai sa zici nici da-te mai încolo. Nu era nevoie sa ne spună ea ce sa facem ca de rușine făceam totul perfect, sau macar încercam sa facem asta. Îmi ieșea șpagă destul de mare.
 - pentru ca am lucrat camerista doar pe sezon, din toamna m-am angajat vânzătoare într-o patiserie. Am mai scris pe undeva despre asta. Doua cupluri erau patronii patiseriei, ce-i drept, erau asociați la mai multe patiserii, de aia și-au permis să-și împartă veniturile. Despre ei nu am decât cuvinte de lauda. Toată ziua râdeam cu ei, mai ales când le povesteam ce tâmpenii făceam când eram baistruc. Atunci când mi-am dat demisia de acolo, am avut o mare părere de rău, dar știam ca o sa plec la mai bine. După demisia mea am rămas în relații bune cu ei dar, din păcate, am auzit ca au falimentat de când cu criza asta... Mi s-a făcut dor acum de șefii respectivi.
 - ultimul job pe care l-am avut pana sa intru în concediu maternal a fost de casiera într-o benzinărie. Pizda mă-sii, eram un amarat de lucrător comercial, dar suna mai bine casiera. și despre perioada asta am mai scris, n-o sa ma repet, ma voi limita doar la șefi. Bun! Aici șeful stației de benzinărie era un ardelean tânăr, cam de-o seama cu soțul meu. E un băiat de treaba, n-am ce-i reproșa decât ca era un scârțar. Bai, o chitra mai mare ca el n-am văzut frate. Dar râdeam de ma cacam pe mine. Mergeam la munca cu placere de multe ori. Ne mai și înjuram, e adevărat, dar era fără supărare. Mai e o chestie: într-un colectiv unde șeful e criticat, trebuie sa tragi și tu câteva înjurături la adresa lui, altfel ești văzut pupator în pula, vorba românului.
   Practic, toți oamenii care mi-au fost șefi, m-au tratat omenește, adică nu s-a lăsat cu certuri mari astfel încât sa nu ne vorbim. A, doar o "șefă" nu-mi mai vorbește ca i-am scris un bilețel în care i-am spus ca pomenile tatălui ei (care murise de curând) sa și le facă din banii ei, nu sa-mi oprească din salariu. Ca asta făcuse cucoana, după ce ca era un salariu de mizerie, mi l-a oprit chipurile sa achit eu datoriile celor care au jucat pe tura mea. Ma rog, e o imbarligatura mai mare, dar la faza asta a fost nesimțită, nu degeaba am tratat-o la fel. Pentru ca eu nu prea am avut motive de înjurat șefii, s-ar putea ca data viitoare sa zic despre angajatorii soțului meu. Acolo da, o sa am cate ceva de zis și urări de muie cu sănătate și fericire.

hello, good bye!

   Peste câteva zile o sa-mi mut catrafusele, însă nu dintr-o camera în alta ci dintr-un oraș în altul. Mai bine zis de la oraș la sat. Ziceam într-o postare ca am casa la tara, am gradina mare și, spre norocul meu, am și un frate dispus sa muncească gradina aia, doar n-o sa-mi rup io cocoașa. De ce îmi mut domiciliul? Pentru ca soțul meu o sa muncească o luna sau doua în afara tarii ca sa ne putem achita datoriile și sa ne revenim cu banii, iar eu nu pot sa rămân în orașul în care stau momentan, sa am grija de cei doi copii fără ajutorul cuiva, având în vedere ca al treilea bebe e pe drum.
   Și sa vezi acum discuții în neam legate de al treilea copil, sa vezi pana o sa-mi aranjez mutatul, pana îmi termin cu aranjatul în casa... da' și când oi termina, ce rânjet o sa-mi afișez pe bot!

telefonul oprit

   Nu știu cum sunteți voi, dar eu încep să-mi închid telefonul cu o zi înaintea unei sărbători. Nu am ceva împotriva sărbătorilor "mari", doar că mă apucă plânsul atunci când în loc să crăp, să beau, să-mi vad de treabă, sunt nevoită să răspund la zecile de mesaje venite pe telefon. Astea de Paști mă omoară. Toate încep cu "Fie ca...", apoi continuă o fraza lungă ce-ți ocupa spațiul a trei mesaje. Am răbdare să citesc până la capăt, dar nu pot să nu observ cât de ruptă de realitate e urarea. Puțini sunt cei care îți fac o urare simplă, drăguță, pe care o accepți cu plăcere și răspunzi imediat...
   Acum ca am pierdut cartela veche de telefon, nu prea mai primesc mesaje. Ori  s-au saturat oamenii sa-mi mai scrie?!

cel mai rușinos sărci pe gugăl

   Dacă tot e perioada asta cu Postul Paștelui, mă gândesc să trag o spovedeală rapidă legat de ce prostii am căutat pe gugăl. Nu vă așteptați la saituri porno (nu că n-aș căuta, doar că nu mi-ar fi rușine cu asta), ci la o căutare unde nu știam cum se scrie un cuvânt. Cuvântul e "subraț". Am găsit în mai multe variante folosit: sub braț, subbraț, subraț, încât am decis sa merg la risc atunci când l-am folosit. Am greșit, dar îmi trece repede, nu ma plâng. Aveți ceva de reproșat? Dar de... mărturisit?

conversatie scurtă (2)

   Îi spun soțului meu azi că sunt două posturi tv (Paprik și Boomerang) care-mi plac mult și e imperios necesar să rearanjez programele din telecomandă, la care el îmi răspunde: cumva știi de emisiunea aia culinară "pregătește dracului ceva de mâncare și lasă teveul"?
   Nu știu de ce, dar tind să cred ca a fost ironic...

Grandomanie

   Zilele trecute, o prietenă de pe feisbuc întreba ce metode de a ne pedepsi copiii avem. Motivul pentru care a întrebat lucrul ăsta a fost că al ei copilaș în vârstă de trei ani a îmbrâncit un alt copilaș în parc. Am înțeles, copilul era necăjit și a încercat să lupte pentru teritoriul pe care el îl considera al lui. Eu am doi copii care se ceartă mai tot timpul, când văd că situația scapă de sub control, le iau jucăriile (că pentru jucării se ceartă) și s-a terminat. Câteva minute ii las așa ca să se calmeze. Am spus cam ce metode de pedeapsă le aplic, la fel, au mai fost câteva cucoane care și-au dat cu părerea la postarea prietenei mele și fiecare aveam dreptate în felul nostru, zic io. Doar că, o cucoană ce se vedea cu o viață experiență în materie de copii, a început să ne înșire câteva cărți și să ne spună cum să le vorbim copiilor noștri, practic încerca să mă educe pe mine, ca și părinte. I-am explicat că nu e așa cum crede, dar nu m-am putut înțelege și am preferat să nu intru în vreo polemică cu ea cât timp nu e pe pagina mea. E o treabă care mă supără, ca și la cucoana asta cu o experiență de doi ani într-o grădiniță și se vede a fi medic neuropsiholog pentru copii. Poate chiar e și probabil avea dreptate, nu zic nu, însă a exagerat. Nu e prima dată când întâlnesc oameni care au o părere mult prea bună despre ei înșiși. Când am fost internată cu copilul în spital, credeți-mă, infirmierele și asistentele se credeau medici, iar medicii se văd Dumnezeu. Rar se întâmplă să dai peste un om cumsecade în spital, dar dacă totuși găsești așa ceva, uită-te atent, s-ar putea să fie un pacient căci sunt slabe șanse să facă parte din personalul sanitar...
   Ce vreau să spun e că lipsa de modestie (pe care eu o am doar în glumă) poate duce ușor la grandomanie și pierzi contactul cu realitatea. E ca și cum eu, care mă prostesc scriind în blogul ăsta, m-aș vedea mare scriitoare de science-fiction. Sau "doar" scriitoare. Dacă e așa, atunci fratele meu care a construit un veceu în curte e arhitect și inginer constructor, nu?

dă click, dă like, dă share, fă ceva!

   Citisem niște texte amuzante legate de acele cerșeli pentru "click" la articol, sunt cam aceleași cerșeli ca și cele de laic pe feisbuc. Îmi par la fel de ciudate ca și laicul la propria postare dar, mă rog, asta-i altă poveste. Uite câteva idei de a mă provoca să intru pe linkul recomandat: "click aici și ți se vor spăla ferestrele", "cu un singur click, ești posesoarea unei pizza diavola", "ce-ți mai place ca după click să ruleze un film porno", "vezi aici cum în timp ce tu citești articolul, mâncarea se prepară singură", "click aici pentru a simți aroma proaspătă de trandafiri", "ca să poți da click, trebuie sa ai peste 18 ani" (asta fraierește pe oricine),"după numai un click, spălatul rufelor va fi istorie", iar preferatul meu "pentru fiecare click dat, un politician ia cel puțin zece ani închisoare cu executare".
   Dincolo de faptul că unele sunt chiar realizabile (cel cu pornachele și cel cu pizza), mi-ar fi plăcut ca partea cu politicienii corupți în special să fie reală. Aș tine apăsat click-ul pe mouse până mi-ar paraliza degetul, fără glumă!

liceul contează?

 
   Cică începând cu anul ăsta, pentru a intra la facultate nu se va mai tine cont de media anilor de studii din liceu, ci se va susține un examen. Sau mai multe. Unii ar fi de părere ca asa nu vor mai intra "toți prostii" la facultăți, caci examenul va cuprinde aproape tot ce ai învățat în liceu. hai nu mă înnebuni, zic io! Părerea mea, deși nu contează, e următoarea: cei care au învățat ca tâmpiții în liceu, vor promova probabil asa cum e și normal, dar "lichelele" care și-au vânturat bășinile prin școală degeaba, au șanse sa intre mult mai ușor la facultate. Cum? ar fi trebuit să mă întrebați. vă zic înainte s-o faceți. De ce să plătesc și în liceu ca să "dea bine" la facultate când pot învăța doar de trecere, iar ca să devin student plătesc o dată și bine?! Deci, dragi liceeni, lăsați dracu' cartea și puneți mana de strângeți bani pentru a da șpagă la facultate, vi se asigura mai ușor intrarea decât atunci când învățați ca fraierii. O singură rugăminte am: cei care dați la medicina, vă implor, învățați "umpic" mai mult dragilor că-mi las copiii pe mâna voastră, vă rog din suflet, nu mi-i nenorociți!

o "actualizare" a unei glumițe inocente

   Cei care ma cunosc și care îmi citesc blogul probabil își amintesc de postarea asta in care fac o gluma idioata: "Anul ăsta mi-am propus să-l surprind, dar înainte să-l invit la dans o să-i spun ca sunt gravidă pentru că în urma unui șoc, poți să-i spui ce vrei cât timp ii amintești că doar ai glumit în urma cu 5 minute. Adică, o să-l ridic de pe jos, o să-i trag câteva palme ca să-și revină, îl stropesc cu apă și apoi ii zic să dansăm. sigur o sa accepte, sunt la fel de sigură că după glumița asta o să-mi cumpere o sacoșă de teste de sarcină ca să fie convins că doar am glumit, iar atunci când o sa vadă o singură liniuță pe test, o să-mi fută una după ceafa, tot în spirit de glumă. și după ce-o sa facă asta, eu o să-i zic ca nu e frumos să supere o gravidă, apoi după ce-l vad iar pe jos, o să-l bat ca să mă simt răzbunată.
   Căcat. Râdeam de Măruță că are glume de retardat dar văd că nici eu nu sunt departe...
(off-topic) Pentru bărbatul meu, care-mi citește blogul și-mi comentează de pe telefonul meu ca și anonim - o să fii tată, IAR! Acum, când o să te vad palid la fată, o să știu că iar mi-ai citit prostiile. Hai mă că am glumit. Dar imaginează-ți, pensie alimentară pentru 3 copii?!
Ok, iartă-mă, dar chiar îmi place să râd numai gândindu-mă la cum reacționezi în timp ce citești. Tăticule, râzi ori..."
   Bun, acum nu-i mai pot face gluma asta retardata pentru ca nu mai e gluma. Da, e serios.

Labă de Urs

  
   Ieri aflu că unui chinez i s-a găsit în bagaj un picior de om. Azi, cei de la știri anunță că piciorul ii aparține unui urs. Eu continui să-mi fac griji, dacă piciorul aparține unui prieten indian numit Labă de Urs, iar jurnaliștii o fi înțeles greșit? că doar n-ar fi prima dată...

un alt caz, o altă nedreptate!

   Obișnuiesc să mă ascund după diferite măști, de fiecare dată, cu aproape orice individ. Sunt ironică, arogantă, umilă, mincinoasă, vulgară, mizerabilă, macabră, tranșantă, cinică, respectuoasă sau flegmatică. Dar am momente în care oricât de mult m-as strădui să nu mă las descoperită, se întâmplă să-mi cadă toate măștile și să fiu eu. Recent mi s-a întâmplat în timp ce citeam situația tristă a unei fetițe bolnave de leucemie. Sunt sigură că sunt nu zeci, ci sute sau chiar mii de cazuri similare cu copilași grav bolnavi și părinți cărora nu le-a mai rămas altceva decât să se îndrepte cu fața spre Dumnezeu, să spună rugăciuni crezând în minuni care, poate că uneori chiar se întâmplă. Dar ne putem baza pe lucrul ăsta? Putem să dormim (ca și părinți) pe-o ureche sperând într-o minune? Nu știu dacă voi, cei care citiți, aveți copii sau nu, dar eu când am intrat pe pagina pusă la dispoziție de părinții fetiței bolnave, primul lucru pe care l-am făcut, împotriva voinței mele, a fost să ma pun în locul acelor părinți. M-am uitat la copiii mei și i-am mulțumit încă o data lui Dumnezeu că m-a ferit de necazuri atât de mari. Oricât de insensibilă as fi, nu pot să fiu doar martor al unor asemenea cazuri și să trec nepăsătoare peste ele. nu ar fi corect! Să nu creadă cineva ca am făcut pe eroina donând banii de care oamenii aceia chiar au nevoie, că nu am avut posibilități s-o fac, dar apelez la bunăvoința voastră. Mă gândesc că poate se găsește cineva cu posibilități materiale mai bune care să ajute aceasta familie aflată în suferință. Poate nu acum, dar îmi doresc să știu că în câteva zile cineva o s-o facă și mi-as dori ca lucrul ăsta să se întâmple înainte de a fi prea târziu.
   Acum îmi vin în minte cuvinte vulgare pe care le-as adresa statului, întregului sistem de sănătate și tuturor celor care au făcut ca lucrurile să devina imposibile pentru ca acei copii nevinovați să fie tratați cum se cuvine. Lună de lună plătim asigurări de sănătate, deși sunt precisă că o mare parte din populație nu se folosește de ele, practic sunt bani care ni se iau din mană forțat, fără ca noi să putem contesta. Muncim, statul ne ia o parte din venit, iar când avem nevoie de ajutorul lui, al statului, suntem scuipați. Vorbesc în cunoștință de cauză: știți cum e să stai în fața unei comisii și să se ridice din sprâncene atunci când spui (cu dovezi parafate de medici, bineînțeles) că suferi de o formă avansată de cancer? e neplăcut, vă spun eu. O parte din ei, "Zeii" de care depinzi ca să te sprijine financiar, ridică din umeri, alții din sprâncene, se uită la tine ca la un intrus și ți se zice asa: "în ce stadiu ești? doar atât? păi măi femeie, tu mai poți munci!". Bun, acceptăm că mai putem indura! dar zi-mi tu, stat roman care mă furi, cum ii spui unei fetițe de doar 4 ani că nu o poți ajuta? De curiozitate întreb, o mângâi părintește pe creștetul capului și o trimiți să moară? Sau nu i te adresezi ei ci părinților, spunându-le să se "pregătească"? Eu poate sunt cinică, dar nu o fac decât în scris, imaginați-vă cum e când statul e cinic cu tine și te trimite să te descurci singur în lume, fără sprijin, fără o mană de ajutor. Suntem doar niște paraziți care trăim din banii statului... Hai oameni buni, la muncă, nu așteptați să vi se dea pomană!
   Vă mai rog încă o dată, înainte să vă îndreptați spre servici, intrați pe această pagină și nu fiți indiferenți față de soarta acestei copile. Orice ajutor financiar este binevenit!

despre "gagici"

   Ieri am scris despre bărbații lipsiți de caracter, azi o sa zic despre femeile care-și caută scuze pentru faptele rele pe care le comit (bă ce protocolar am scris, să nu mă recunosc).
   Scuza pe care femeile o găsesc ca fiind cea mai bună e "vulnerabilitatea". E cam la fel de bună ca și "beția" la bărbați. astă-noapte am futut o nasoală că eram beat muci, ar spune un bărbat, pe când o femeie apelează la: am fost vulnerabilă, faptul că iubitul meu mi-a tras un șut în cur atunci când i-am cerut vreo două mii de euro pentru o poșetă m-a făcut să ajung in patul celui mai bun prieten al lui. No shit? E greu sa recunoști că ești horny pe americănește și că vrei sa încerci altceva în loc să bagi diferite scuze? Pentru mine astea sunt bășini de fată mare. Când ai tăi de zboară de acasă sub diferite pretexte ai o stare de furie, nu ești vulnerabil. Când te trezești într-un oraș mare unde nu cunoști pe nimeni căruia să-i ceri ajutorul se numește disperare, nu vulnerabilitate. Când pierzi o sarcină, două, devii un om instabil psihic, nu vulnerabil. Când naști primul copil și rămâi cu sechele după cele două sarcini pierdute se întâmplă ca boala aia să se numească paranoia, nu vulnerabilitate. Când ajungi cu copilul în spital la urgente neștiind ce să-i faci ca să-și revină și te cerți, eventual te bați cu asistentele de acolo, atunci ești în stare de șoc, nu vulnerabil.
Aș putea continua la nesfârșit cu exemplele dar nu cred că e cazul, important e să nu folosești acest cuvânt ca și scuză atunci când vrei să "te tratezi" cu un alt bărbat. Din cate știu, vulnerabilitatea e o stare post-traumatică peste care poți trece ușor dacă vrei cu adevărat.
"VULNER'ABIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat usor; care are părţi slabe, defectoase, criticabile."
...Deci doamnelor, hai mai bine să furăm cu nerușinare scuza bărbaților când vrem sa ne facem de cap, dacă le-am furat nesimțirea atunci când ne bășim de față cu ei, de ce să nu le furam și beția atunci când ne tăvălim cu altul?!

un bărbat și o tentativă de bărbat

   O cunoștință de-a mea trece prin perioade grele, mai precis, suferă din dragoste. Veți spune "da, e normal, mai toți am trecut prin perioade asemănătoare", dar eu o sa va contrazic. Băieții, bărbații sau prietenii pe care i-am avut eu au fost în primul rand oameni cu caracter, apoi băieți simpli. Nici unul dintre ei nu s-au aventurat în a-mi face promisiuni și în a ma amăgi cu mizerii în care ei nu credeau. E adevărat, pana sa ma căsătoresc nu am avut iubiți, ci doar prieteni cu care ma limitam la o pupătură. Nu mergeam mai departe nici cu gândul, iar acum nu pozez în sfântă...
   Cunoștința despre care scriu acum îmi e ruda, e mai tânără decât mine și e studenta, proaspăt domiciliata în Constanta. Pana sa se mute aici, era într-o relație cu un tip din alt oraș. Relația aia a ei dura de doi ani, însă din acei doi ani nu știu dacă un an au fost împreună, el (băiatul) fiind din alt oraș, o vizita destul de rar, iar relația lor era mai mult "bazata" pe certuri. Trec peste relația asta a ei caci vreau sa zic despre cea mai recenta despărțire a cunoștinței mele.
   În urma cu puțin timp se îndrăgostește de un băiat. Îmi povestea legat el niște faze care pe mine ma făceau s-o invidiez într-o anumita măsură, în sensul ca avea mai tot timpul ocupat de către noua ei cucerire. Plimbări pe lângă mare, ieșiri la restaurant, teatru, cinema... cam cum e la începutul oricărei relații când masculul încă se străduiește să-și impresioneze femela. Toate frumoase pana aici, doar ca o chestie m-a frapat: După doua săptămâni de relație, el ii propune fetei sa se mute împreună și "schițează" o cerere în căsătorie. Am zis schițează pentru ca cererea în căsătorie n-a fost ca la carte cum s-ar zice. Eu ma blocasem în timp ce-mi povestea, iar în gând îmi ziceam ba asta ori e genul de băiat ușor păcalit de dame, ori e prostuț, ori e acel tip de mascul care, pentru a da la buci unei femei, apelează la abureli ieftine menite sa o cucerească. În cazul de fata a treia varianta a fost valabila. A vrăjit-o, a avut-o, iar după câteva zile de îmbârligaturi începe tratamentul real. Întâlnirile lor se limitau doar la câteva mesaje pe telefon sau pe messenger, mesaje care din partea lui sunau ca și cum are tot timpul ocupat cu munca. Dar stai (fac și eu ca retardații care-ți prezintă o reclama de teleshopping), asta nu e tot. De-a lungul timpului o mai cadora cu cate un cacat. Mic și signifiant, dar care pute. și puțea din secunda în care ea s-a oferit sa-i dea lucrurile înapoi după separare, iar el A ACCEPTAT. no acum cat de nesimțit sa fii astfel încât sa accepți lucrurile înapoi? pai cam cat a fost "cavalerul" despre care behăi în scris acum. Concluzia e ca tipul în cauza nu a vrut decât sa treacă în palmares încă un nume de gagica pe care a futut-o, ruda mea s-a trezit cu un nume în plus pe lista neagra, iar eu martor a unei relații dintre o femeie și o tentativa de bărbat.
   Aici am vrut sa ajung. Voiam sa punctez diferențele dintre un om cerebral, cu caracter, conchistador doar prin inteligenta și un om lipsit de scrupule (cazul de fata), fără coaie, fără coloana vertebrala care minte aproape frumos. 
   Data viitoare o sa zic și despre femei, mai precis o sa deconspir vulnerabilitatea la femei.

o carte recent citită care mi-a plăcut

băi deci...

   Am citit Scrisori către Rita. mi-a plăcut. nu vreau să fac un rezumat, e de preferat să citești cartea. așteaptă-te la o limba romană exploatată la maxim de către autor și, la fel de bine, așteaptă-te să-ți și placă. uite un fragment care pe mine m-a amuzat:

   Am mai tras un fum. I-am zis, băi, Neli, ești asa de frumoasă încât mi-e rușine că trăiesc în aceeași epocă în care trăiești și tu. M-am dus, mi-am luat pistolul și mi-am tras un glonte în cap. A curs puțin sânge. I-am zis, ești asa frumoasă încât nu pot să mor. Pentru că n-am murit. Glonțul a trecut frumos prin tâmpla unu, apoi prin tâmpla doi și s-a dus în perete în poza primei mele iubite, care acum e grasă cat o vacă, o cheamă Silvia și suge pula unui italian care n-o plătește pentru că zice c-o iubește. Ești asa de frumoasă că-mi vine să dansez și eu. Și-am dansat și eu. Băi, deci eu când dansez cu Neli care e frumoasă, nimic nu poate fi în neregulă. Nimic nu este nelalocul lui, iar perfecțiunea devine un moft. Am luat-o în brate, ne-am învârtit amândoi, mai repede, tot mai repede, am făcut o gaură în podea, apoi în subsol și-am dansat asa până ne-am trezit în partea cealaltă, undeva în America. In Rocky Mountain. Și-au dansat cu noi: și ursul grizzly, și indienii apache, și extratereștrii mutați acolo din zona 51, și mormonii. Și ne-am întors, am mai dansat puțin. După aia am obosit. M-am întins pe jos, pentru că fotoliul era mult prea sus. Neli dansa în continuare. Dăduse de gust. Apoi n-a mai fost asa de frumoasă. N-a mai fost tânăra și frumoasa Neli. N-a mai fost Neli. nu mai avea doi sâni, ci doar unul. Era doamna Neli care se fâțâia pe acolo atât de dizgrațios că mi s-a făcut rău. După aia nu mai știam cine e. Tu cine ești? Neli, doamna Neli. N-am auzit... In fine, și ce pula mea crezi că faci aici, doamna Neli? Dansez. Am început să râd. Bai, deci râdeam ca o capră. Știi cum râde o capră? Uită-te în oglindă. Dansezi, am întrebat-o. Da, dansez. Și cine pizda mă-tii te-a pus, mă, să dansezi? Ce-i aici, Spice? Twice? Bamboo vintage? Păi tu vecine. Eu... Mă, tu știi cine sunt eu? Da, vecinu'. Corect. Mi se mai spune și vecinu'. Deci zici că mă cunoști. Da, de ani buni. Ți-am dat vreodată muie? De nenumărate ori. Dar în cur te-am futut? O-ho. Dar în pizdă. Eh, acolo mai rar. Ieși afara curva dracului. A ieșit.

De fiecare dată când termin de citit o carte bună, îmi pare rău. serios. și asta pentru că îmi vine greu să-mi aleg următoarea carte. am pretenția să fiu captată de la începutul romanului și vreau să se ridice la standardele celei dinaintea ei.
E o chestie care mi-a plăcut mult și care mi-a părut unicat în rândul scriitorilor. eu am tratat ca pe un bilețel ascuns de autor, un bilețel destinat mie, cititorul. și chiar este adresat cititorilor lui următorul pasaj:

   Auzi, mă?
   mai ai de citit cam 10 pagini. Înainte de a fi surprins sau nu de final, înainte de a închide cartea asta, vreau să știi că nu mi-e indiferentă deziluzia că ai ajuns la capăt... îmi pare rău că trebuie să mă opresc puțin mai încolo. Asa stau lucrurile, asa trebuie să se întâmple... nu știu ce să-ți mai spun, vezi și tu. Ia altă carte, ascunde-te într-o altă poveste...

Acum că am povestit despre cărțulie ce am vrut, am un mesaj pentru autor. da Ștefane, pentru tine!
"Kaos Moon is a fucking God!"  (cei care au citit cartea știu despre ce e vorba).

cenzura-m-aș!

   Am început să-mi bibilesc blogul la statistici. eram curioasă cam câți oameni sunt atât de plictisiți încât au timp să citească aberațiile mele. nu știu cum dracu' fac de găsesc undeva scris "surse trafic" și "cuvinte cheie"; eh acolo am zărit niște expresii care mi-au atras atenția. da' cum să nu-ți atragă atenția, mai ales în condițiile în care o parte din ele sunt vulgare?! uite, să nu crezi că mint:

“cine e luat cu orhanul şa oaste? amintiri din copilarie”
“futai ghebos”
“popalaii se fut film porno”
“ca mi ar lipsi”
“bunica ma pune sa iau izmene cu o gaura la pula si sa”
“amintiri de primul futai”
“aprecieri aduse muzicienilor”
“feisbucul meu”
“iubitule ce vrei”
“minciuni sa nu mergi la servici”
“banca camatarie legala”
“critici-amintiri din copilarie”
“de ce atunci c�nd tin”
“care face pe prostul”
“mi dea de baut doar”
   
oare ar trebui să adopt cuvinte pompoase ca: "minunat", "fabulos", "dulce", "mirobolant"... hai că deja râd, sunt limitată în cuvinte d'astea, recunosc!

simplu

m-a întrebat cineva:
de ce pe blog te comporți într-un fel, iar în rețelele de socializare ești total diferită?
răspunsul e simplu:
într-o parte mint, în alta mint cu nerușinare.

e dimineață

...te trezești că e destul de târziu. bine, te trezești pentru că lumina a pătruns în cameră prin draperii, iar asta te oftică la culme. te întorci cu fata în sus și privești spre tavan. ți-e lene, oasele te dor și te îndeasă o pișare, pe asta n-ai cum s-o amâni. te uiți în dreapta, fiu-tu doarme, îl mângâi pe cap și-l pupi apoi te întorci pe cealaltă parte și-o vezi pe fii-ta stând în fund și-ți zâmbește. o iei în brațe și-o smotocești dar cu atenție ca să nu-l trezești pe fii-tu. ea râde iar ție îți vine să plângi. dar n-o faci. îți scoți clama din păr că oricum ai fire ieșite care-ți intră în ochi și te enervează, îți aranjezi părul și te ridici deși simți că e un efort dumnezeiesc. stai în picioare în fața televizorului, îți scoți chiloții din cur ca să-ți acoperi și cealaltă bucă, te scarpini sub o țâță în timp ce îți încalți papucii ca să ajungi la baie. ajungi repede, îți scoți chiloții și te piși. ai vrea să te caci, dar te abții că încă nu ți-ai făcut cafeaua, nu ți-ai luat vreo carte cu tine și nici nu poți fuma, doctorul a zis că dacă ești fumător înrăit, ar trebui să mănânci ceva înainte de a fuma, nu îți porți numai ție de grijă acum. are dreptate! te-ai pișat, te-ai șters, te ridici și-ți tragi chiloții. stai în fața oglinzii și vezi o față pe care n-o recunoști, o față care ți-e antipatică, încerci să nu-i dai atenție. tragi apa, apoi dai drumul la robinet să te speli. îți lași săpunul pe față cât timp te speli pe dinți. te uiți în oglindă inevitabil și îți ieși din minți iar. îți vine să vomiți dar te abții. iar. pasta de dinți n-o scuipi în chiuvetă ci pe oglindă. ai fi vrut să dai cu capul în oglinda aia ca s-o spargi dracului... n-o faci că vrei să pari responsabilă. te clătești pe muian, îți clătești și gura apoi ieși din baie. mergi în bucătărie, iei două banane și trei mere. un măr e pentru tine, restul fructelor sunt pentru copii. te întorci în cameră, amândoi copiii sunt "în picioare". unul la computer, celalalt pe căluț se leagănă. te uiți la ei, apoi te uiți spre bibliotecă și începi sa plângi. te ștergi rapid cât să nu se prindă cei mici, după care le dai fructele să le mănânce. cea mică nu vrea, o dor dinții și nu vrea să mănânce nimic. iar plângi că ești nervoasă și știi că nu o poți ajuta ca să iei durerea copilului. tot ce poți face e să-i dai un sirop și s-o ții în brate încercând s-o fraierești să mănânce totuși ceva. o convingi cu greu, dar ești mulțumită. dai volumul mai tare la televizor pe postul de desene animate. amândoi copiii sunt incantați și urcă în pat cât se uită la un episod de desene. prinzi computerul liber și intri pe gmail să-ți verifici mesajele. vezi niște comentarii la postările de pe feisbuc, intri pe rețelele de socializare să răspunzi acolo unde e cazul. nu știi ce să zici, ești muci. răspunzi cu teamă și cu riscul de a te face de căcat, dar nu te deranjează, ai alte frământări. pe chat ești online pentru foarte puțini oameni. vezi că un prieten apropiat e online, ai vrea să-i scrii, dar n-o faci. îți amintești că ai vorbit cu el cu o zi înainte. ți-a plăcut, acum aștepți să te caute el. îți dai seama că ești idioata, râzi. te întorci spre copii, dar ei nu au chef de tine, ca de obicei, preferă să se joace doar ei doi. nici asta nu te deranjează. le scoți sacul cu jucării și le împrăștii. fii-tu se joacă cu bețișoarele, "scrie" alfabetul doar literele mari de tipar. fii-ta se dă iar pe căluț, apoi mai coboară din când în când ca să se joace cu câte o păpușă și să-l gâdile pe frac-su. te bucuri știindu-ți copiii liniștiți, așa ai timp pentru tine. îți amintești de telefon, îl cauți sub pernă, vezi că ai doua apeluri pierdute. unul e de la soțul tău, celălalt e de la un prieten de-a fratelui tău. realizezi că ai cartela fratelui tău, de aia primești unele apeluri de la amicii lui. îți suni soțul, ii spui că te-ai trezit de mai devreme dar ai uitat să-ți verifici telefonul... e ultima ta grijă. termini de vorbit, închizi telefonul și te uiți iar spre bibliotecă. te ridici, te îndrepți spre ea și iei o cutie pe care scrie test de sarcină. desfaci cutia și vezi cele doua liniuțe. bagi testul înapoi, închizi cutia și pleci din cameră. mergi în bucătărie, desfaci un 3 în 1 și nu-ți mai faci doza obișnuită, pui numai un pliculeț la ditamai cana. îți iei și pachetul de țigări. mergi la fereastra de pe hol și îți bei cafeaua, tragi din țigare cu mustrări de conștiință, așa ai făcut la fiecare sarcină. te consolează gândul că doi dintre medicii pe care i-ai avut în timpul celorlalte sarcini ți-au spus că nu afectează sarcina și nici copilul dacă fumezi, important e sa rărești, nu poți să mai fumezi un pachet și jumătate de țigări. te uiți pe fereastră în curțile țiganilor. ți-e scârbă... gândul că ai vorbit cu doi prieteni legat de sarcină îți distrage atenția de la mizeria aia de curte a țiganilor. ai vorbit cu prietenii tăi, ai plâns, te-ai ascuns. ești ipocrită atunci când faci pe viteaza, prietenii tăi știu, dar nu-ți reproșează. îți termini țigarea, o arunci, lași cana la fereastră și te întorci în cameră. deschizi blogul și începi sa scrii, te uiți la ceas și ai la dispoziție câteva minute, apoi trebuie să le pregătești masa celor mici. îți vine în minte o glumă, te abții, dar nu pentru mult timp. iei telefonul și-i spui lu' bărbate-tu: "băi, tu știi că timp de nouă luni nu am voie nici măcar să mă sinucid?". râzi, el zice că ești tâmpită. iar râzi. al tău soț știe că glumești...

aproape grav sau...

   nici nu știu cu ce sa încep. dimineața m-am trezit, mi-am făcut tabieturile, intru pe facebook și citesc un articol scris de Patrick de Hillerin. mai precis articolul asta. ma întristez, apoi îmi propun sa scriu și eu despre cazul asta, diferența fiind ca eu sunt amatoare și as fi scris doar opinia mea vis-a-vis de cele petrecute, eventual as posta și câteva înjurături la adresa celor responsabili de tragedia petrecuta cu acea fetita de 8 ani. între timp vad ca Vico, un prieten de-al meu, scrie înainte s-o fac eu. am considerat ca nu mai are rost sa fac același lucru și-mi vad în continuare de ale mele...
   Zilele trecute m-am simțit rău, am crezut ca are legătură cu depresia mea, motiv pentru care am ieșit în oraș, într-o pizzerie, prima data după câteva luni. a fost plăcut, dar nu ma puteam stăpâni sa ma ascund, nu știu de ce. mi-am ales cel mai ascuns loc din pizzerie, într-un colt mai exact, apoi ii spuneam cumnata-mii ca nu ma simt bine, aveam impresia ca sunt filmata, ori ca toată lumea se uita la mine, ma rog... prostii de-ale mele. după vreo 2 ore plecam, eu am stat în stație vreo 20 de minute așteptând autobuzul, am înjurat printre dinți, apoi vad ca vine. urc în autobuz și încep sa ma gândesc la stările mele, încerc sa-mi fac ordine în minte, iar acum am o mare jena ca sunt incoerenta. cam la fel de incoerenta ca și zilele trecute când vorbeam cu un prieten și nu-mi găseam cuvintele sa ma exprim. probabil de emoții ca eu ii sunt o cititoare, nu neapărat prietena.
   Ieri seara ajung acasă imediat după întâlnirea mea cu cumnata-mea, apoi au început unele discuții intre mine și soțul meu. nu le-am dat atenție, consideram ca e mai important sa-mi revin, apoi o sa discut și despre preocupările lui. partea proasta e ca ma frământa și altceva despre care nu pot sa scriu. și, din păcate, simțirile mele s-au adeverit în problema respectiva. abia azi, acum câteva ore m-am convins. mai pe românește, am belit-o original. sunt într-un mare cacat (metaforic) din care nu cred ca pot ieși. nu pot vorbi despre el decât cu o singura persoana și asta o sa fac imediat ce dau drumul la postare. plm, ma oftic ca am sărit de la una la alta, fără sa spun ceva exact. dar am făcut-o ca sa ma simt bine, ca sa ma descarc. exista riscul ca după postarea asta sa se dezaboneze cei care ma citeau de obicei, dar nu ma plâng, ma vor citi alții care se plictisesc și au nevoie de "apogeul" plictiselii. glumesc, dar glumesc prost. hihi.
P.S. menționez ca sunt treaza acum, când scriu textul asta. n-am băut alcool deloc, nici droguri nu iau. doar ca sunt teribil de speriata.

hai la cumpărături. ONLINE!

o postare mai veche de-a mea de pe facebook.


  

   Detest teleshoppingul. La fel de mult cum urăsc și întrebările idioate al căror răspuns trebuie sa-l dezvolt, deși nu e cazul. O întrebare idioata ar fi “de ce?”. Dacă zic ca ma doare în cur, cum ma poți întreba “de ce”? e “umpic” cam jenant să-ți zic ca nu pot sa ma cac ori ca am primit un șut în cur.
Revin la teleshopping: cat de retardata ma vad cei care gândesc (și care își fac rolul prin) reclamele alea? Felul cum încearcă sa ma convingă sa le cumpăr produsele e jignitor pentru mine. Vad des un libidinos chel cu un cercel în ureche (nu știu de ce, dar îmi lasă senzația ca e vreun fost actor porno al anilor ’70) care face pe prostul pe tot parcursul reclamei, casca ochii la cel care-și vinde produsul, apoi la cameraman și-mi face semn ostentativ sa ma uit și eu la fel, crede ca voi fi la fel de uimita și o sa am aceeași privire tâmpă ca a lui. Dar nu e asa, din contra, îmi provoacă repulsie și ma deranjează modul penal în care îmi spune sa cumpăr produsul. Un nene bucătar își face de lucru pe acolo și-mi arata cat de bine și de ușor taie un cuțit (mi se pare normal ca orice cuțit ascuțit sa taie bine, în cazul în care nu face fata cuțitul, cautam o lama și tot ne rezolvam venele dacă asta e intenția), însă acel cuțit costa cat o sabie ninja, dar felul cum ma îmbârligă e fenomenal. “uite, da-mi fraiero un sfert de salariu și îți dau la schimb un cuțit, dar stai asa, ca nu doar unu, îți mai dau și altele pe lângă asta”. apoi intervine libidinosul: “cum? asa de ieftin pentru setul asta de cuțite? dar e chiar o minune, e de-a dreptul mocangeala”. după care intervine iar replica bucătarului (asta sanchi e apogeul): “stai puțin tristule, sa nu faci infarct, la prețul asta mic, îți dau 2 seturi de cuțite, nu uita, la prețul unui singur cuțit, îți dau vreo 20, iar pentru ca aricii tai (cumpărătorii) îmi sunt simpatici, le dau chiar și suportul pentru cuțite (care oricum era inclus, dar sa para oferta mai mare…), mai zi ceva, nu ești extaziat? Nu te tăvălești pe joc de bucurie?” libidinosul se uita la bucătar și-l mai întreabă de câteva ori dacă a înțeles bine, deci încă o data ma tratează ca pe prosti. După ce se asigura ca m-a vrăjit cu oferta, începe efectiv sa tipe la mine de parca i-as fi menajera și nu i-am spălat pe jos cum trebuie: “dar e incredibil doamnelor și domnilor, luați telefonul, sunați acum și comandați” – nu suna ca și cum mi-ar fi spus: “pai ba nesimțito, tu încă n-ai spălat pe jos? Pune mana futu-ți gura ma-tii de putoare și spala!”
   Nu amice, nu cumpăr nimic de la tine ca ma deranjează cum îmi vorbești, ma deranjează prețul pe care tu îl vezi ca fiind de nimic, dar cel mai mult ma deranjează atitudinea ta.
sa va arat ca nu vorbesc prostii, asta în cazul în care ați ratat, printr-o minune, reclama la care fac referire: asta e reclama.

urare de 8 martie

   La mulți ani, să fiu fericită! că azi cică ar fi o zi specială pentru cucoane. La mulți ani fetelor, domnișoarelor și doamnelor din viata mea și a voastră, fostelor mele profesoare, fostelor mele colege și soțiilor prietenilor mei. Iar dacă am uitat pe cineva (deși nu cred), să-mi dea de băut ca să-mi amintesc și de ele data viitoare.