ești gurmand? feisbucul e inamicul tău!

   În ultima vreme văd tot mai des postate pe facebook fotografii cu mâncare. E ok, nu ar trebui să fiu deranjată în mod normal, dar având în vedere că-mi place "crăpelnița" ajung să mă zgârii pe ochi de poftă. Însă lucrul ăsta nu mă supară, doar că sunt invidioasă, extrem de invidioasă în condițiile în care bucătăria e locul meu favorit pentru orice, mai puțin pentru făcut mâncare. Ca să nu vă las imaginația să zburde, cel mai mult îmi place să mănânc în bucătărie, eventual să beau o cafea, să fumez și cam atât. Partea cu gătitul e cea... mai puțin plăcută, dar mă conformez că nu-mi pot tine familia "cu dragoste" în locul mâncării.
 Să vă fac ziua mai frumoasă,

Bon Appétit!

creditul bancar - cămătărie legală

   Un lucru nu-l înțeleg: de ce băncile private au reclame care te invită negreșit să le faci o vizită și să "accepți ajutorul" pe care ți-l oferă (de parcă îți dau bani de pomană), deși sunt slabe șanse să obții creditarea?
Dacă te-ai decis să faci greșeala asta, de a lua bani cu împrumut, trebuie să te aștepți la următoarele surprize:
- să te milogești, dar nu oricum, ci ascuns după un zâmbet fals;
- să sufli în cur cât să atingi punctul sensibil al celui din spatele biroului unde tu stai ca un cerșetor umil;
- să aprobi orice căcat îți mănâncă cel care încearcă să te vrăjească.
După ce ai trecut de primele faze, să nu crezi că s-a terminat, urmează "dansul în ploaie": Lubrifiază-ti toate găurile, orificiile, că urmează să fii penetrat! Completează o grămadă de cereri, spune-le de ce ai nevoie de bani (e de preferat să nu le zici ca mergi la curve, s-ar putea să îți facă propuneri indecente cat să renunti la idee), când ai nevoie, cum ii vrei, etc. După ce ați trecut de capitolul ăsta, vă dați seama că tot ce ați scris și timpul pe care l-ați pierdut acolo a fost degeaba, căci mai întâi treceți printr-o "simulare" unde riscați sa fiți privit ca pe un loser în cazul în care nu vi se acceptă creditarea, dar să nu fim atât de pesimiști; să considerăm că ați trecut și de hopul ăsta. Din momentul în care vi se zâmbește triumfător, tot ce tre' să faceți e să alergați de nebun intre locul de munca și banca unde vi se aproba creditul. Vă trebuie timp ca să alergați pentru stampile, garanții, promisiuni, îngenuncheri atât la șeful dumneavoastră cât și la cei de la banca și sunteți la un pas de a pune mana pe banii la care ați visat. în ultima parte a programului "prima țeapă" vă treziți în față cu un vraf de pagini pe care cu siguranță nu-l veți citi, dar în care scrie că acceptați condițiile lor în caz de neplată a sumei pe care le-o datorați. Apropos de sumă: valoarea pe care va trebui s-o înapoiați e cam de trei ori mai mare decât cea pe care ați ridicat-o.
Revenind la întrebarea mea, de ce atâta efort din partea "cămătarilor" în a-și face reclamă din moment ce în 80% din cazuri, nu vi se acceptă creditarea?

recomandă-i o amantă!

   Câtor femei li s-a întâmplat să fie "puțin cam" sătule de atenția soțului? io zic cel puțin uneia: mie! problema e că am fost la un pas de divorț pentru asta... de unde o fi scos idioțenia cu "tu nu mă mai iubești"; doar pentru că i-am sugerat să-și  găsească o cucoana unde să-și satisfacă nevoile sexuale și sufletești? e absurd. din moment ce "oferta" era limitată, nu e clar că nu aveam de gând să-i arunc în fată actele de divorț? în ziua de azi, parcă ți-e și frică să faci un bine cuiva că sigur se interpretează greșit și, de multe ori, deși nu ai pretenția să fii răsplătit, tot ție iți arată obrazul reproșându-ți lipsa de afecțiune...

"meserie, te halesc!"

   ce-ți rămâne de făcut atunci când:

-ai liceul terminat, dar nu te-ai aruncat la o facultate deoarece trebuia sa te gândești la ce crapi a doua zi și te-ai băgat la servici;
-ai investit în altcineva cu gândul ca face o scoală apoi te ajuta sa te specializezi, însa în timp te-ai trezit ca nu e capabil s-o ducă pan' la capăt și banii sunt pierduți;
-ai trecut peste orice greutate, te-ai căsătorit, ai devenit părinte și iar amâni o posibila specializare pentru ca trebuie sa te îngrijești de copii (nu ai părintii sau socrii lângă tine, iar bona nu-ți permiți); 
-vrei sa pleci din tara în speranța ca vei reuși sa le oferi copiilor tai un trai lipsit de griji, dar vezi ca nu prea ai șanse, ești "slab pregătit" în vreo meserie;
-ți se oferă totuși șansa de a pleca din tara, dar cat sa te descurci "doar" pentru tine;
-ai deja un job "full time" de la care nu-ți permiți sa lipsești, anume, ești părinte iar copiii sunt în grija ta;
-în mai puțin de un an trebuie sa te întorci la munca, dar iar intervine grija pentru copii (ce faci cu ei dacă nu-ți permiți bona, ce faci fără ei în caz ca-i trimiți la părinti?).
   raspuns:
iți bagi pula în:

-mintea ta ca ai fost naiv și continui sa fii (da, e grav, știu);
-situația materiala proasta pe care au avut-o părintii și ii acuzi ca nu s-au străduit mai mult;
-statul roman ca nu face altceva decât sa te sugă de bani, iar legile sunt în favoarea angajatorilor, nu al angajaților;
-principiile tale;
p.s. lista e deschisa, pot continua.