e dimineață

...te trezești că e destul de târziu. bine, te trezești pentru că lumina a pătruns în cameră prin draperii, iar asta te oftică la culme. te întorci cu fata în sus și privești spre tavan. ți-e lene, oasele te dor și te îndeasă o pișare, pe asta n-ai cum s-o amâni. te uiți în dreapta, fiu-tu doarme, îl mângâi pe cap și-l pupi apoi te întorci pe cealaltă parte și-o vezi pe fii-ta stând în fund și-ți zâmbește. o iei în brațe și-o smotocești dar cu atenție ca să nu-l trezești pe fii-tu. ea râde iar ție îți vine să plângi. dar n-o faci. îți scoți clama din păr că oricum ai fire ieșite care-ți intră în ochi și te enervează, îți aranjezi părul și te ridici deși simți că e un efort dumnezeiesc. stai în picioare în fața televizorului, îți scoți chiloții din cur ca să-ți acoperi și cealaltă bucă, te scarpini sub o țâță în timp ce îți încalți papucii ca să ajungi la baie. ajungi repede, îți scoți chiloții și te piși. ai vrea să te caci, dar te abții că încă nu ți-ai făcut cafeaua, nu ți-ai luat vreo carte cu tine și nici nu poți fuma, doctorul a zis că dacă ești fumător înrăit, ar trebui să mănânci ceva înainte de a fuma, nu îți porți numai ție de grijă acum. are dreptate! te-ai pișat, te-ai șters, te ridici și-ți tragi chiloții. stai în fața oglinzii și vezi o față pe care n-o recunoști, o față care ți-e antipatică, încerci să nu-i dai atenție. tragi apa, apoi dai drumul la robinet să te speli. îți lași săpunul pe față cât timp te speli pe dinți. te uiți în oglindă inevitabil și îți ieși din minți iar. îți vine să vomiți dar te abții. iar. pasta de dinți n-o scuipi în chiuvetă ci pe oglindă. ai fi vrut să dai cu capul în oglinda aia ca s-o spargi dracului... n-o faci că vrei să pari responsabilă. te clătești pe muian, îți clătești și gura apoi ieși din baie. mergi în bucătărie, iei două banane și trei mere. un măr e pentru tine, restul fructelor sunt pentru copii. te întorci în cameră, amândoi copiii sunt "în picioare". unul la computer, celalalt pe căluț se leagănă. te uiți la ei, apoi te uiți spre bibliotecă și începi sa plângi. te ștergi rapid cât să nu se prindă cei mici, după care le dai fructele să le mănânce. cea mică nu vrea, o dor dinții și nu vrea să mănânce nimic. iar plângi că ești nervoasă și știi că nu o poți ajuta ca să iei durerea copilului. tot ce poți face e să-i dai un sirop și s-o ții în brate încercând s-o fraierești să mănânce totuși ceva. o convingi cu greu, dar ești mulțumită. dai volumul mai tare la televizor pe postul de desene animate. amândoi copiii sunt incantați și urcă în pat cât se uită la un episod de desene. prinzi computerul liber și intri pe gmail să-ți verifici mesajele. vezi niște comentarii la postările de pe feisbuc, intri pe rețelele de socializare să răspunzi acolo unde e cazul. nu știi ce să zici, ești muci. răspunzi cu teamă și cu riscul de a te face de căcat, dar nu te deranjează, ai alte frământări. pe chat ești online pentru foarte puțini oameni. vezi că un prieten apropiat e online, ai vrea să-i scrii, dar n-o faci. îți amintești că ai vorbit cu el cu o zi înainte. ți-a plăcut, acum aștepți să te caute el. îți dai seama că ești idioata, râzi. te întorci spre copii, dar ei nu au chef de tine, ca de obicei, preferă să se joace doar ei doi. nici asta nu te deranjează. le scoți sacul cu jucării și le împrăștii. fii-tu se joacă cu bețișoarele, "scrie" alfabetul doar literele mari de tipar. fii-ta se dă iar pe căluț, apoi mai coboară din când în când ca să se joace cu câte o păpușă și să-l gâdile pe frac-su. te bucuri știindu-ți copiii liniștiți, așa ai timp pentru tine. îți amintești de telefon, îl cauți sub pernă, vezi că ai doua apeluri pierdute. unul e de la soțul tău, celălalt e de la un prieten de-a fratelui tău. realizezi că ai cartela fratelui tău, de aia primești unele apeluri de la amicii lui. îți suni soțul, ii spui că te-ai trezit de mai devreme dar ai uitat să-ți verifici telefonul... e ultima ta grijă. termini de vorbit, închizi telefonul și te uiți iar spre bibliotecă. te ridici, te îndrepți spre ea și iei o cutie pe care scrie test de sarcină. desfaci cutia și vezi cele doua liniuțe. bagi testul înapoi, închizi cutia și pleci din cameră. mergi în bucătărie, desfaci un 3 în 1 și nu-ți mai faci doza obișnuită, pui numai un pliculeț la ditamai cana. îți iei și pachetul de țigări. mergi la fereastra de pe hol și îți bei cafeaua, tragi din țigare cu mustrări de conștiință, așa ai făcut la fiecare sarcină. te consolează gândul că doi dintre medicii pe care i-ai avut în timpul celorlalte sarcini ți-au spus că nu afectează sarcina și nici copilul dacă fumezi, important e sa rărești, nu poți să mai fumezi un pachet și jumătate de țigări. te uiți pe fereastră în curțile țiganilor. ți-e scârbă... gândul că ai vorbit cu doi prieteni legat de sarcină îți distrage atenția de la mizeria aia de curte a țiganilor. ai vorbit cu prietenii tăi, ai plâns, te-ai ascuns. ești ipocrită atunci când faci pe viteaza, prietenii tăi știu, dar nu-ți reproșează. îți termini țigarea, o arunci, lași cana la fereastră și te întorci în cameră. deschizi blogul și începi sa scrii, te uiți la ceas și ai la dispoziție câteva minute, apoi trebuie să le pregătești masa celor mici. îți vine în minte o glumă, te abții, dar nu pentru mult timp. iei telefonul și-i spui lu' bărbate-tu: "băi, tu știi că timp de nouă luni nu am voie nici măcar să mă sinucid?". râzi, el zice că ești tâmpită. iar râzi. al tău soț știe că glumești...