o întrebam pe Mara (fiica mea în vârstă de 3 ani) ce o face fericită, mai precis, ce pot eu să fac pentru ca ea sa fie fericită. îmi zice că nu știe.
- nu știi ce vrei, sau ce?
- da mami.
- măi, ce te bucură, ce te face sa râzi, ce-ți place ție mult de tot?
- aa, gata, știu! vreau uța-uța în curte, vreau sa ma joc cu găini și pui, vreau cu mașina, vreau prăjiturică de la magazin, vreau la nana Stela, vreau cu David în parc fără Filip (David și Filip sunt frații ei). și gata. a, mai vreau și peștișor. și mociocheta (bicicleta). și acum gata.
- ok. am băgat la cap. când vine tac-tu la sat, ii zic să-ți facă leagăn. găinile și puii tu ii hrănești dimineața și seara, așa o sa rămână, prăjiturică la fel, în fiecare zi ai una încă de când ne-am mutat aici. la nană-ta Stela mergem aproape săptămânal, ne și vedem cu ea pe stradă. cu David în parc mergi doar când ajungi pe la Sulina, dar cu Filip. pește mănânci mai mereu, bicicleta o s-o luăm când mai mergem la Sulina. așa că, rămâne să rezolvăm cu leagănul.
am săpat o groapă și am așteptat sa vina tat-su să-i facă leagănul. dorința fiica-mii era îndeplinită.
râdea.
- uite mami, ai văzut? gata leagănul!
- și... ești fericită?
- aproape da!
