punct și de la capăt

   La fel de rapid o să încerc să scriu ultima postare de pe anul ăsta care o să conste în a mă plânge de glumele alea nasoale de după revelion. Îmi și imaginez (poate chiar reproduc):
Sună telefonul, răspund, iar cel cu care am vorbit cu juma' de oră înainte de 12 noaptea, în trecerea dintre ani, binevoiește să-mi fută ziua.
- băăăi, ce faci?
îmi șterg balele de la gură și încerc să mormăi ceva cât să mă înțeleagă cel cu care vorbesc.
- dorm, ce vrei?
- hai mă, la ora asta?
Îmi mai behăie ceva dar nu pricep o iotă că muzica de căcat ce se aude pe fundal duduie mai tare decât vocea lui de pizdă proastă.
- da, e ora mică, normal că dorm.
Iar încearcă să mi se adreseze dar nu înțeleg ce-mi spune, tot ce reușesc să pricep e clasica glumă enervantă pe care o aud de câțiva ani încoace:
- ce mai e nou? nu ne-am auzit... oho... "de anu' trecut"!
Eh, la fazele de genul ăsta îmi doresc să fiu un personaj din desene animate care să-i fută un pumn prin telefon ăluia de-mi strica somnul cu glume de (și pentru) retardați. Înjur, îi închid telefonul si-i bag numărul pe "respinși".


Iar dacă tot e ultima postare, hai că-mi propun și io ceva, asa cum fac toți aricii la sfârșit de an. O să îmi corectez și recorectez postările înainte de a le da drumu' pe blog. am zis!

sărbători pe uscat?

   Nu țin sărbătorile pe vechi, dar nici pe uscat nu stau decât în condiții extreme cum ar fi dacă n-am altceva de băut în afara de vin. Sunt mai bine de 2 ani de când nu mi-a mai plâns Ovidiu ca să-i beau lacrimile și de când Beciul Domnesc îmi face cu mâna din vitrinele magazinelor la raionul cu vinuri...
Zilele trecute mi se făcuse poftă de vin fiert, mi-am luat ca neghioaba o sticlă de 2 litri de la ardelenii din piață, iar când mi-am fiert, n-am putut să beau decât o cană. Nu mai pot să beau vin, trebuie să mă obișnuiesc! Dacă același lucru îl pățesc și cu berea, țigările și futaiul, mă călugăresc fără discuții.

conversație scurtă

reproduc un mic schimb de replici dintre mine și actualul soț:
el: Auzi, tu ai de gând să ne petrecem frumos Crăciunul împreună ori vrei sa stai singură, ca de obicei, și să te faci praf?
eu: Da!
el: Nu crezi că e cam depășită replica asta fără haz?
eu: Nu, încă pot să ți-o trag. pardon, să mă folosesc de ea...
el: Ok, să înțeleg că termini mâncarea și o dai pe bere, da?
eu: Puțin.
el: Cam ce înseamnă la tine "puțin"? Ultima dată când ai folosit termenul ăsta a fost atunci când te-am întrebat dacă ți-a venit ciclul. Răspunsul tău la vremea aia a fost "nu mi-a venit pentru că sunt PUȚIN însărcinată".

de Crăciun

    Asta-i perioada de "post-depresie" de după ziua mea de naștere. Încep mesajele în rime, pe care le primești pe telefon, alea înflorite cu urări lungi și idioate de la necunoscuți cărora nu le dai atenție decât târziu, după ce auzi că au murit.
Am aversiune față de toate sărbătorile astea cum ar fi Crăciunul, Paștele, dar cel mai tare mă scoate din minți "Valentine's Day" - o sărbătoare căreia niciodată nu i-am dat atenție și de fiecare dată am țipat efectiv că nu mai vreau inimioare indiferent că-s sub forma de plușuri, perne, bibelouri sau orice alt căcat ambalat. Vrei să mă surprinzi plăcut în ziua aia cu inimioare? Ok. selectează prin tragere la sorti unul din oamenii cu care am o problema, dă-i cu o ranga în genunchi, fă-i clasica incizie în Y, despică-l, scoate-i inima rapid cât să o poți pune "la rece" și adu-mi-o cat încă bate. de restul ma ocup eu.
Crăciunul și Pastele nu mă "deranjează" atât de tare, doar că multi uităm ce înseamnă fiecare dintre ele. Mă uit la țiganii din cartierul meu, pentru ei Pastele și Crăciunul sunt motive de bețivăneală, pizdeală, chemat politia și ambulanța. Pentru mine Crăciunul e nașterea lui Isus, o bucurie spirituală pe care trebuie s-o ai în suflet, dar de la asta până la cheltuit banii de-a-n pulea, cucerit gagicile cu diferite cadouri cât să le convingi să te fută și distracție multă fără să-ți treacă prin minte ce înseamnă de fapt Crăciunul, e pas mare.
   Nu sunt un exemplu pentru nimeni, dar înainte de a te arăta incantat de sărbătoarea asta, gândește-te ce semnificație are, acorda atenție celor ce o merita și încearcă sa fii bun tot timpul, nu doar atunci când trebuie să primești și să dai cadouri.

ziua de care fug

   Am ales o zi din luna decembrie în care să fac vreo 3 sărbători, asa îmi va fi mai ușor, nu tre' să mă pregătesc pentru un singur lucru în perioade diferite. Practic mâine îi iau moțul fetei mele, îi serbez ziua de naștere a băiatului și se va considera și "vecera" la nași (nu știu ce înseamnă exact cea din urma sărbătoare, dar țin la tradiții). Cel mai tare mi-e groază că s-ar putea să fiu nevoită să dau explicații de ce nu mai am verigheta pe deget, de ce nu răspund la telefon și de ce trec atât de rar pe la ei, la nași... De parcă nu mi-e de ajuns că am frământările mele, asta-mi mai lipsea. Cred că o perioadă o sa renunț și la gmail, twitter și facebook că prea vulnerabilă sunt acum, plus că m-ar ajuta mult ca să-mi clarific sentimentele și dacă-s puțin ignorată îmi revin mai repede decât atunci când țin legătura cu cine (nu) trebuie.

diferența între "pană" și "pulă"

   Fiind interesată de cineva, în urmă cu puțin timp am început să folosesc și Twitter-ul. Acolo parcă e alta viată, altă lume, altă mentalitate și un alt mod de a te exprima. Cum să nu fiu incantată când vad o pulă băgată în mama unora, un futai ghebos limitat în câteva cuvinte, o muie trasă cu sete și introducerea unor indivizi sau unor lucruri de mărimea tubului de oxigen în pizda mamelor celor care se iau gură-n pulă cu oamenii dezghețați la minte?
E chiar jenant atunci când eu, o pizdă nelimitată în cuvinte "de ocară", îmi bag pula sub formă de comentarii pe diferite site-uri, iar unii îmi dau replici de genu': "uite-o și p-asta, în PANA mea, ce înjură ca nesimțita. da-te-n PUII mei..."
Nu știu ce altceva aș putea să fac decât să adopt o replică de la Paraziții și s-o reformulez puțin: "auzi, da' dacă l-aș fute pe tac'tu, mi-ai spune 'mamă'?"

iubitule, vrei sa fii sosul meu?

   Observ că peste tot sunt postate filmulețe ori fotografii cu femei grase. Până și pe un site porno am văzut o categorie dedicată celor care au o slăbiciune pentru femeile "corpolente". Acum mă gândesc că ori începem să ne adaptam situației, ori ne supunem ei și am o bănuială că de mâine ne vom închina fast-food-urilor noastre...  Mi se pare absurd ca Marijuana să fie un produs ilegal, iar șaorma, produsul care dăunează enorm sănătății și aspectului nostru fizic, să fie cât se poate de legal și la îndemâna oricui. Mi-ar face mare plăcere ca la colț de stradă sa văd înghesuite grasele care cumpără pe sub mână o șaorma mare cu de toate, în loc să văd tinerii dornici de un cui rulat că se milogesc să nu intre în pârnaie când sunt prinși că dețin câteva grame de iarba curată...

cât de fericită și de toantă pot sa fiu!

   Ieri am primit prin e-mail un cadou. Chiar un cadou a fost și a venit din partea cui nu m-aș fi așteptat vreodată. Eram atât de fericită și de incantată încât m-am blocat, n-am știut ce sa zic și am scris numai bălării în semn de mulțumire. Tembelă am fost, nu știu cum de am mai avut curaj sa vorbesc din nou...
Am reușit să mă bucur doar de jumătate din cadou, restul păstrez să mă delectez și în zilele următoare.

La mulți ani, mie!

   Azi ar trebui să-mi sărbătoresc ziua de naștere și îmi propusesem să termin tot ce aveam de zis despre mine doar că nu am finalizat ultima parte, o să mă străduiesc s-o fac până apuc să mă îmbăt.
N-am planuri pentru azi, dar știu cam ce aș vrea să fac: vreau 6 sticle sau cutii de Beck's, 2 pachete de Kent lung, cutia cu casete s-o urc în casă apoi sa merg în camera unde fumez să dau muzica tare. Nu vreau să ascult decât Bjork, Depeche Mode, Pink Floyd, Alice in Chains și Staind. Parca ar intra și niște Down, dar o să mă decid în timp.
Poate azi o sa am și un răspuns: to divorce or not to be married?!

șpaga noastră cea de toate zilele...

   Azi o sa continui joaca mea "de-a scrisu'" si o sa povestesc despre șpagă (cuvânt pe care l-am zis azi de cel putin 300 de ori). Am chef doar doua intamplari sa relatez: una cu spitalul, alta cu "cei de la apa", ambele având ca și punct comun "șpaga", normal!
Legat de spital, ma ia cu tremuratul și acum când îmi amintesc ce mi s-a întâmplat. în urma cu ceva vreme am rămas însărcinata, lucrurile au mers prost, am pierdut sarcina, am trecut peste. Bun, după o alta perioada, iar am rămas însărcinata, eram fericita, ma vedeam mama în toată regula pana am primit același pumn în bot și iar am pierdut sarcina. Urmează calvarul. Sufeream de depresie, m-am certat cu toată lumea, nu ma interesa absolut nimic din jurul meu decât copilul pe care-l aveam în mine. mort! povestea e lunga, despre depresiile și tentativele mele de suicid am sa vorbesc doar dacă o sa vreau, cu alta ocazie, pana atunci revin la șpaga mea cea de toate zilele. La cea de-a doua sarcina pierduta a fost nevoie sa ma ducă la spital forțat. Ajunsa acolo, doctorița care se ocupa de mine m-a lăsat în grija medicului de garda. Urma sa ma "scape" de un făt de 14 săptămâni oprit în evoluție. Pentru ca eu oricum nu voiam sa renunț la fătul din mine, nici nu am vrut sa dau vreun ban medicului care urma sa ma opereze, iar pentru el a fost un motiv ca sa evite sa ma trateze. Soțul meu efectiv a alergat pe culoarul spitalului ca sa-l roage sa ma consulte și sa își facă treaba sau datoria de medic. Nu a reușit sa-l înduplece fără sa-i dea bani. ziua a trecut fără sa fiu băgata în seama de cineva iar eu ma simțeam puțin cam rău. A doua zi, la fel, habar n-am ce s-a întâmplat exact, cert e ca nici atunci nu am fost băgata în seama. Urmează a treia zi de spitalizare, zi în care a intrat în tura doctorița care m-a adus la spital. M-a văzut și au curs întrebările cum ma simt acum după, de ce sunt alba la fata, ce-i cu mine... Eu am întrebat-o: după ce? ca nu am fost chiuretata, nu vreau și nu sunt dispusa sa dau șpagă. Când a auzit ca nimeni nu s-a ocupat de mine, e răbufnit. M-a luat de-o aripa și m-a dus în camera de garda unde le-a luat la înjurături pe asistentele de acolo. A sunat și s-a interesat de ce pana acum nu am fost operata. Nu am ascultat mai nimic, doar ca ma speriasem puțin când am auzit de septicemie. într-un final am fost ajutata și după toată treaba asta, am dat o mica atenție celei care a fost mai cumsecade cu mine. Am urmat apoi un tratament ca sa nu existe alte riscuri. Următoarea întâmplare cu spitalul a fost când am născut primul copil. Soțul meu era comparat cu un fan al manelelor, asa zburau banii din mana lui către medici. Tot ce ne interesa a fost sa duc sarcina la bun sfârșit, sa nasc un copil sănătos și sa ajungem teferi acasă. Asa a fost, în schimbul unei sume de bani (nu f mari), am trecut cu bine. Urmează o perioada destul de neplăcuta ca iar a trebuit sa ma întorc la spital, dar nu e ceva de povestit on topic. Se întâmplă sa fiu din nou însărcinată, de data asta neplanificat, iar eu sunt total împotriva avorturilor motiv pentru care decid sa păstrez sarcina. La doua luni de sarcina am avut sângerări, iar înnebunisem de teama unei alte sarcini pierdute. Am ajuns la spital, dar cu un tratament am reușit sa previn lucrul asta. După cele 9 luni de sarcina, eram pregătită psihic și fizic (asa consideram eu) de nașterea bebelușului. De data asta nu am avut "pretenția" sa nasc cu medic, asistenta și moașă, ci doar cu medicul de garda. Am făcut pe eroina și mi-am promis ca nu dau vreun leu pana nu ma vad cu un picior afara din spital și cu copilul în brate. eh, am greșit! ajunsa la urgente, ma consulta o cucoana și îmi spune ca nu am dilatația care trebuie și ca am de ales: aștept sa ma chinui de una singura PE HOL (în sala de așteptare), ori "fac ceva" ca ea sa sune la moașa de garda, sa urc la maternitate și de acolo ma ia acea moașă în primire. Menționez ca sunt rezisenta la durere, doar ca am o mare problema cu rușinea. Nu-mi place sa fiu văzută când ma chinui, ca am o stare de nervi amestecata cu durere și reacția nu e una buna din partea mea. M-am gândit câteva secunde și am zis: ok, îți dau 30 de lei, spune-i moașei despre mine. zis și făcut, a sunat, am ajuns în sala de nașteri. Acolo moașa era convinsa de cea de la urgente ca o sa ii dau o atenție. M-a asigurat ca ma ajuta, tot ce va trebui eu sa fac e sa o pun în legătură cu ruda care stătea în fata sălii de nașteri. Pentru ca nu am pe nimeni în orașul în care locuiesc, singurul susținător moral era soțul meu, iar el trebuia sa se întâlnească cu ea sa-i dea banii. I-am spus ca el nu are, eu sunt "tartora" și cu mine trebuie sa se înțeleagă. A fost una din cele mai mari greșeli... După ce mi-a rupt apa (a zis ca nu are voie, dar ma ajuta asa), m-a așezat în pat și mi-a pus o perfuzie. am crezut ca leșin de durere. M-a asigurat ca e bine asa, din cauza durerii o sa încep sa împing și îmi va fi mai ușor când ma suie pe masa de nașteri, doar ca nu asta era intenția. In timpul contracțiilor, mi-a spus sa merg cu ea în toaleta camerei sa discutam. Ma jur, dacă îmi cerea sa-i dau 100 de mii de euro ii dădeam fără sa discut (dacă-i aveam), norocul meu a fost ca s-a limitat la 400 de lei pentru ea și asistenta. A fost în regula le-am dat, apoi imediat după ce s-au văzut cu banii în mana, lucrurile s-au pus în mișcare. Mi-au băgat în perfuzie ceva de dilatație și în vreo 15 de minute, fătul coborâse și luase poziția care trebuia, m-am suit pe masa și în 10 minute am născut o fetita sănătoasă. Cam asa stau lucrurile în spital, dai bani când trebuie și cui trebuie, ești prietenul lor. Al "Zeilor" pe mâna cui pici.
   Dincolo de spital, mai voiam să mă plâng și de alte zone unde se cer bani, spre exemplu azi mi s-a cerut o suma de bani în schimbul unei lucrări din partea celor de la RAJA. In urma cu câteva zile, în fata casei mele apare o mașină cu vreo 5 inși în ea. Iese un nene, îmi bate în ușă și mă anunță că mă debranșează de la apă. Eu fiind impulsiva din fire, îl iau la întrebări pe un ton nu tocmai prietenos. Nenea ridică din umeri, și se retrage la vreo 2 metri depărtare de mine apoi ia poziția milogului și se ascunde după clasica replică: doamnă, eu sunt un simplu angajat, fac ce-mi spun șefii. Bun, am înțeles, dar în ce baza vii și îmi tai apa fără să primesc un avertisment? la care omu' îmi spune nonșalant: coborâți și vorbiți cu șeful meu, e în mașină. ok, cobor si-i fac semn sa iasă din mașină celui responsabil. Nu înțeleg de ce par atât de fioroasă, dar "șefu" a considerat că e mai sigur să dea geamul de la mașină jos și sa vorbim asa, dacă eu nu vreau sa intru. Am avut un schimb de replici cu dânsul, s-a lăsat cu amenințări de debranșare din partea lui, și cu proces din partea mea, apoi am convenit sa îmi lase la dispoziție 24 de ore, timp în care eu trebuie sa îmi fac un nou contract. Aici e un ditamai futaiul cu alergături în 7 locuri despre care nu o să mai scriu, dar poate o să revin. Cele 24 de ore s-au prelungit la 48, cei 150 de lei ceruți șpagă, dar refuzați de mine, s-au făcut 300 (bani facturați) și încă mai am de dat.
   Nu încurajez șpaga, cel puțin nu asta intenționez, dar observ că numai asa sunt șanse de rezolvare a diferitelor probleme. Acum rămâne să vă gândiți de doua ori înainte de a acționa. Dai bani atât cat ți se cere, ori te hazardezi încercând sa fii un om corect și te trezești supt de bani pana la ultima picătură?!

ești gurmand? feisbucul e inamicul tău!

   În ultima vreme văd tot mai des postate pe facebook fotografii cu mâncare. E ok, nu ar trebui să fiu deranjată în mod normal, dar având în vedere că-mi place "crăpelnița" ajung să mă zgârii pe ochi de poftă. Însă lucrul ăsta nu mă supară, doar că sunt invidioasă, extrem de invidioasă în condițiile în care bucătăria e locul meu favorit pentru orice, mai puțin pentru făcut mâncare. Ca să nu vă las imaginația să zburde, cel mai mult îmi place să mănânc în bucătărie, eventual să beau o cafea, să fumez și cam atât. Partea cu gătitul e cea... mai puțin plăcută, dar mă conformez că nu-mi pot tine familia "cu dragoste" în locul mâncării.
 Să vă fac ziua mai frumoasă,

Bon Appétit!

creditul bancar - cămătărie legală

   Un lucru nu-l înțeleg: de ce băncile private au reclame care te invită negreșit să le faci o vizită și să "accepți ajutorul" pe care ți-l oferă (de parcă îți dau bani de pomană), deși sunt slabe șanse să obții creditarea?
Dacă te-ai decis să faci greșeala asta, de a lua bani cu împrumut, trebuie să te aștepți la următoarele surprize:
- să te milogești, dar nu oricum, ci ascuns după un zâmbet fals;
- să sufli în cur cât să atingi punctul sensibil al celui din spatele biroului unde tu stai ca un cerșetor umil;
- să aprobi orice căcat îți mănâncă cel care încearcă să te vrăjească.
După ce ai trecut de primele faze, să nu crezi că s-a terminat, urmează "dansul în ploaie": Lubrifiază-ti toate găurile, orificiile, că urmează să fii penetrat! Completează o grămadă de cereri, spune-le de ce ai nevoie de bani (e de preferat să nu le zici ca mergi la curve, s-ar putea să îți facă propuneri indecente cat să renunti la idee), când ai nevoie, cum ii vrei, etc. După ce ați trecut de capitolul ăsta, vă dați seama că tot ce ați scris și timpul pe care l-ați pierdut acolo a fost degeaba, căci mai întâi treceți printr-o "simulare" unde riscați sa fiți privit ca pe un loser în cazul în care nu vi se acceptă creditarea, dar să nu fim atât de pesimiști; să considerăm că ați trecut și de hopul ăsta. Din momentul în care vi se zâmbește triumfător, tot ce tre' să faceți e să alergați de nebun intre locul de munca și banca unde vi se aproba creditul. Vă trebuie timp ca să alergați pentru stampile, garanții, promisiuni, îngenuncheri atât la șeful dumneavoastră cât și la cei de la banca și sunteți la un pas de a pune mana pe banii la care ați visat. în ultima parte a programului "prima țeapă" vă treziți în față cu un vraf de pagini pe care cu siguranță nu-l veți citi, dar în care scrie că acceptați condițiile lor în caz de neplată a sumei pe care le-o datorați. Apropos de sumă: valoarea pe care va trebui s-o înapoiați e cam de trei ori mai mare decât cea pe care ați ridicat-o.
Revenind la întrebarea mea, de ce atâta efort din partea "cămătarilor" în a-și face reclamă din moment ce în 80% din cazuri, nu vi se acceptă creditarea?

recomandă-i o amantă!

   Câtor femei li s-a întâmplat să fie "puțin cam" sătule de atenția soțului? io zic cel puțin uneia: mie! problema e că am fost la un pas de divorț pentru asta... de unde o fi scos idioțenia cu "tu nu mă mai iubești"; doar pentru că i-am sugerat să-și  găsească o cucoana unde să-și satisfacă nevoile sexuale și sufletești? e absurd. din moment ce "oferta" era limitată, nu e clar că nu aveam de gând să-i arunc în fată actele de divorț? în ziua de azi, parcă ți-e și frică să faci un bine cuiva că sigur se interpretează greșit și, de multe ori, deși nu ai pretenția să fii răsplătit, tot ție iți arată obrazul reproșându-ți lipsa de afecțiune...

"meserie, te halesc!"

   ce-ți rămâne de făcut atunci când:

-ai liceul terminat, dar nu te-ai aruncat la o facultate deoarece trebuia sa te gândești la ce crapi a doua zi și te-ai băgat la servici;
-ai investit în altcineva cu gândul ca face o scoală apoi te ajuta sa te specializezi, însa în timp te-ai trezit ca nu e capabil s-o ducă pan' la capăt și banii sunt pierduți;
-ai trecut peste orice greutate, te-ai căsătorit, ai devenit părinte și iar amâni o posibila specializare pentru ca trebuie sa te îngrijești de copii (nu ai părintii sau socrii lângă tine, iar bona nu-ți permiți); 
-vrei sa pleci din tara în speranța ca vei reuși sa le oferi copiilor tai un trai lipsit de griji, dar vezi ca nu prea ai șanse, ești "slab pregătit" în vreo meserie;
-ți se oferă totuși șansa de a pleca din tara, dar cat sa te descurci "doar" pentru tine;
-ai deja un job "full time" de la care nu-ți permiți sa lipsești, anume, ești părinte iar copiii sunt în grija ta;
-în mai puțin de un an trebuie sa te întorci la munca, dar iar intervine grija pentru copii (ce faci cu ei dacă nu-ți permiți bona, ce faci fără ei în caz ca-i trimiți la părinti?).
   raspuns:
iți bagi pula în:

-mintea ta ca ai fost naiv și continui sa fii (da, e grav, știu);
-situația materiala proasta pe care au avut-o părintii și ii acuzi ca nu s-au străduit mai mult;
-statul roman ca nu face altceva decât sa te sugă de bani, iar legile sunt în favoarea angajatorilor, nu al angajaților;
-principiile tale;
p.s. lista e deschisa, pot continua.