ați fost vreodată la weekend?

   nu demult am completat un caiet de oracol. una din întrebări: "ați fost vreodată la weekend? dacă da, v-a plăcut?"
mi-am dat seama ca nu știa fata ce înseamnă "weekend", dar a folosit cuvântul pentru ca a crezut ca e "la moda". am înțeles-o perfect, am apreciat sinceritatea ei. îmi amintisem de copilăria mea când, într-o vacanta de vara, vecinii "mari" de la bloc erau plecați în tabără. în mintea mea aveam câteva nelămuriri:
- ce și unde e tabăra? îmi era rușine sa întreb, dar bănuiam ca "tabăra" e un oraș mai mare decât Tulcea (Tulcea pentru mine însemna libertate, orașul mare cu multe mașini și aglomerație pe strada. parcuri, tobogane și leagăne, înghețată la lopetica și pufuleții mult așteptați de la musafirii care ne treceau pragul când ajungeau la noi în Sulina).
- în tabără se ajunge cu trenul? nici trenuri nu văzusem la vremea aia. de fapt, prima data am văzut un tren pe la 20 de ani când m-am mutat în Constanta. am amintiri plăcute, retrăiesc acum emoțiile pe care le aveam când am văzut prima data trenul. aceleași emoții am trăit și când trebuia sa călătoresc singura cu autobuzul și a trebuit sa urmez cu strictețe pașii: intri în autobuz. lângă fiecare ușă găsești cate un compostor. bagi biletul pana la jumătate și apeși pe buton. e foarte simplu, o sa vezi. în ziua aia nu am fost cu autobuzul, am mers pe jos câțiva kilometri ca nu eram sigura dacă o sa ma descurc sa compostez biletul și, decât sa ma fac de ras, mai bine ma plimb 2 ore pana ajung la destinație.
m-am îndepărtat, revin.
 - în tabără se mănâncă friptura cu carne? ar trebui sa explic și pleonasmul. pentru mine, friptura însemna cartofi la cuptor cu bulion și usturoi. o data pe luna aveam și carne, era singura mâncare pe care o mâncam liniștită deoarece carnea se împărțea frățește, fiecare cu porția lui. erau dăți când mâncam la grămadă toată familia și regula era: fiecare mănâncă ce apuca, dacă apuca.

întrebările mele vis-a-vis de "tabără" și-au găsit răspuns când am auzit de cineva ca s-a angajat la "tabără".
- cum, o sa lucreze departe de Sulina?
- nu, la tabără, la internat, acolo...
- aa, deci "tabăra" e clădirea mare cu multe camere și cu multa mâncare, am înțeles!

ceva usor, de post (din amintiri)

   Eram în Constanta, la câteva luni după ce am găsit un loc cu chirie într-o casa cu niște bătrâni puțin cam nebuni. Mosu, un bețivan simpatic, fără dinții din fata, baba, o ciudata cu privire rece, dar era femeie buna atunci când se simțea cu un picior în groapa, mai aproape de moarte.
   O vad pe baba ca se gătește, își alege cel mai mișto batic, își calculează banii pentru lumânări și gândea cu voce tare:
- 'tu-i Dumnezeii ma-sii, nu-mi ajunge și pentru bilet.
- da' unde mergeți, bre, asa gătită pruna?
- la biserica. am ținut post săptămâna asta și trebuie sa ma împărtășesc.
- ați ținut post pana acum câteva secunde când ați înjurat, ii spun cu zâmbetul pe buze. mi-a aruncat o privire ușor blajina, încât mi s-a oprit circulația sângelui. știți, as vrea sa vin și eu la biserica, e departe?
- ai ținut post? nu te poți împărtăși asa de capul tău, fără sa fi ținut post săptămâna asta.
- dacă orezul, fasolea, ceapa și bulionul sunt de post, atunci da, sunt în regula. dar eu nu merg cu autobuzul, doar sa-mi spuneți pe unde e cea mai apropiata biserica de aici.
- mergi cu mine ca nici eu nu iau autobuzul.
   Odată ajunse în biserica, drumurile nostre s-au separat, fiecare își vede de treaba ei. eu îl caut cu privirea pe omul în negru și îl zăresc într-un colt vorbind la telefon, nu-l deranjez. își termina convorbirea și surprind câteva babe ca-l vânează încercând care mai de care sa îngenuncheze în fata lui. urmăresc fiecare baba și le cronometrez în minte; nu aveam răbdare și, spre rușinea mea, ca sa-mi treacă timpul mai repede îmi imaginam păcatele fiecărei cucoane. una mai tinerica, la vreo șaizeci de ani, a stat minute bune sub patrafir, era normal sa mi-o imaginez ca fiind politician. o vad ca pleacă:
- cum a fost? ma refer la păcate, nu la spovedanie. mi-am permis sa-i arunc una scurta ca doar nu ne-om lua la bătaie în biserica. s-a uitat la mine, m-a măsurat din priviri, a vrut sa-mi zică ceva (și nu era de bine) dar am întrerupt-o. eu încă nu m-am spovedit, îmi permit sa mai păcătuiesc, dumneavoastră nu! i-am tăiat elanul, nu m-a înjurat.
îmi vine rândul la spovedit. înainte sa fac pasul decisiv, popa răspunde iar la telefon și îl vad ca iese din biserica. asta e un semn, Doamne? apare în scurt timp cu vreo doi bărbați, le arata ceva în altar după care își dau mana prietenește și popa e părăsit. vine la mine, se scuza, îmi pune pe cap patrafirul și îl aud ca bolborosește ceva. eu instinctual fac o cruce și aștept sa fiu interogata.
- spuneți, va ascult. ați ținut post?
- da.
- în regula, acum mărturisiți!
- părinte, știți, facem altfel: luați în considerare ca am toate păcatele din lume, întrebați-mă de un păcat mai grav și va spun dacă l-am comis sau nu. economie de timp, zic eu.
și începe popa sa-mi însire niște cuvinte împopoțonate - ma plimba printre tarabe - cu o fraza care nu se mai termina la care eu trebuia sa răspund dacă am făcut sex sau nu. și mai precis, când. intenționam sa-i zic ca e cam indiscret, dar știind ca e trimisul lui Dumnezeu, na, tre' sa-i spun. la întrebarea "când", nu am vrut sa răspund, am zis ca e mai bine sa trecem peste. cireașa de pe tort (sau bomboana de pe coliva, mai degrabă) a fost când m-a întrebat detalii legate de activitatea sexuala.
- stați puțin ca ceva nu e în regula, cum adică "cum"? părinte, iertați-mă, dar Doamne Doamne e cam indiscret dacă e interesat de astfel de detalii. cu tot respectul, haideți sa încheiem ritualul cu spovedania, sa trecem la împărtășit ca mai sunt și alte cucoane la rand. m-a simțit după ton ca dacă insista, risca mult.
   Termin cu spovedania și ma îndrept spre ieșire nu înainte s-o caut pe tanti Lenuța (cucoana la care locuiam cu chirie). Plecam și pe drum îmi povestea ea ceva, dar mie mi-a rămas gândul la tânărul preot cu întrebările lui. când ii auzeam vocea mai grava a proprietarei, mai aruncam cate un "vai, chiar asa?!" sa nu para ca nu o ascult. La un moment dat îmi captează atenția când aud ceva legat de popa:
- știi, are har preotul, bătrânul e cunoscut.
- o clipa, care preot?
- la care m-am spovedit.
- dar nu e unu' tânăr, brunetel?
- nu, e bătrân cu barba alba. nu știu la ce popa ai fost tu.
WTF? not again...