28 mai 2012

cum ceri ajutor fără sa plătești


   Bai, de când sunt singura acasă, mai am puțin și o iau randeaua. Toate mi s-au stricat, prizele îmi pocnesc, aflu ca mi s-a infiltrat apa în pereți, deci, acoperișul casei e futut, geamul de la garaj mi l-au spart dracii de vecini, aragazul îmi afuma oalele și cate și mai cate. Rezist, chiar mai bine decât atunci când eram la tara.
Ieri noaptea cautam sa descarc un film când aud o pocnitura ce-mi distrage atenția. îmi zic în gând (ok, recunosc, ziceam cu voce tare deși eram singura...) "'tu-le gura mamii lor de miorlăite, sa vezi ce le crap capul dacă mai prind vreo pisica în bucătărie.". îmi întorc căpățâna spre monitor, computerul se restartase. Teveul făcea figuri, m-am cacat pe mine. Oh nu, nu curentul! Smulg toate prelungitoarele din prize (am smuls și priza din perete, tâmpită cum sunt) și merg cu un curaj de om beat în cealaltă camera sa verific dacă urmează sa ard în flăcări ori ba. Priza care făcuse poc alimenta un prelungitor și casetofonul. Eh, ma vedeam femeie cu testicule, am tras casetofonul din priza, dar ce ma fac cu prelungitorul ala? ca sa-l scot, trebuia sa pun mana pe ștecher și, de frica, mi-am împachetat testiculele într-o găleata în timp ce ma retrageam finuț de lângă "zona afectata". îmi pun mâinile sold fără sa renunț la privirea aroganta pe care am aruncat-o către priza și gândesc. Am gândit pana când mi-a venit miros de cauciuc ars. Nu am mai gândit apoi și m-am încălțat cu niște papuci cu toc, am fugit de acasă în pijamale și m-am trezit în fata ușii unei vecine. nu am bătut în ușă ca sa nu-i sperii, dar am strigat. Femeia m-a auzit și mi-a zis sa intru. Agitata cum eram, nici nu am realizat ce m-a întrebat știu doar ca am zis: am nevoie de-un bărbat sa-mi rezolve priza ca iau foc. vecina-mea a făcut ochii mari, cine știe ce înțelesese femeia... ma repet ca sa ma înțeleagă mai bine: da-mi-l pe nea Gigel sa se uite la priza ca miroase a ars.
aaa, pai de ce nu zici asa, vecina?
Ma rog... Mosu dormea, vecina-mea ii ordona unui fecior sa vina cu mine "sa ma rezolve". Ii zic băiatului: auzi, vezi prelungitorul ala din priza? ia arata-mi cum se scoate, dar eu o sa stau mai la distanta, învăț asa... El rade. Îmi spun în gând "razi în pizda ma-tii, da' poate o sa te și tăvălești pe jos și nu de ras." N-au fost probleme, am văzut ca nu am de ce sa-mi fac griji, i-am zis hai vira acum dacă zici ca nu o sa crap azi.
Treaba a fost buna, doar ca nu am mai băgat nici teveul și nici computerul în priza și ma trezeam din ora în ora sa-mi verific pulsul.
A doua zi, adică azi, pornesc toate aparatele în casa și iar aud un hârâit. Bai și acum îl aud și mi se face pielea de Andra, nu de găină. Scot tot din priza inclusiv boilerul și ce mai aveam prin bucătărie. Ma uit în biblioteca sa-mi caut  ceva de citit ca sa treacă timpul mai ușor. Obsedata de mirosul ars, exact asta am simțit, ma gândeam ca gata, pana aici mi-a fost! Ma uit la ceas, ora 11. Ala n-a venit, atunci nici nu mai apelez la ei, ma duc la un nene inginer care e patronul chioșcului din cartier. Pe drum ma gândesc cum dracu' sa ma cotesc de la întrebările lui legate de al meu soț, ca sigur o sa ma întrebe unde e el, cum de nu a reparat el toate alea și cum dracu' sa-l chem eu, femeie singura, fără sa-l plătesc. Ajung în magazin și trag un zâmbet de domnișoară bolnava de cancer în ultimul stadiu.
buna ziua, sa trăiți domn' inginer, ce mai faceți?
saru' mana doamna! bine, tocmai plecam sa aduc marfa, cu ce va servesc?
pai mare lucru nu vreau, decât niște bunăvoință din partea d-voastră ca sa acceptați un joc de alba-neagra cu siguranțele de la tabloul meu electric. știți... m-ați mai ajutat d-voastră cândva și iar îndrăznesc sa va deranjez cu același lucru. 
desigur doamna, cu mare placere. soțul ce face?
deja simțeam cum tocmai mi-a tras un genunchi în burta și eu am căzut pe jos. Următoarele întrebări au venit ca niște șuturi în ovare și lovitura de gratie era o cărămidă îndreptată spre țeasta mea. M-am eschivat pana mi-a dat-o...
știți, soțul e la munca, el mi-a recomandat sa va chem ca pana ajunge el... (adică vreo o săptămână)
dar unde e la munca?
haideți ca va povestesc pe drum. 
Tot drumul l-am întrebat niște tâmpenii legat de electricitate numai sa evit răspunsurile legate de barbate-miu. Omul a venit, m-a ajutat cu ce aveam nevoie, dar tot mai e de lucru. Urmează ca în câteva zile sa-mi înlocuiască siguranțele improvizate ca sa nu mai am fluctuații de curent. Pana atunci o sa stau tot la fel, cu grija ca o sa iau foc sau, mai grav, ca o sa mi se strice sursa la computer ca asta chiar e motiv de plâns.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu