da' niste joburi gasim? asa, cu imprumut

   nu stiu daca s-a intamplat sa va treziti uneori ca cineva bate la usa voastra cu scopul de a cere, in calitate de vecin(a), ba o lingurita de zahar, ba un pahar de ulei, ceva acolo...
eh, subsemnata nu e o vecina oarecare, ci una care a strigat la poarta unor vecini sa ceara... aa... un televizor, asa, cu imprumut.
- auzi, vecine, scuze ca te deranjez, n-ai sa-mi dai si mie cu imprumut un televizor ca plm, incepe Starea Natiei si nu am la ce sa ma uit.
vita de mine nu s-a gandit ca suna ca o invitatie ieftina in casa vecinului. vita, cum ziceam...
- bai, vecina, n-am de unde, am doar un tv si il tin la mine in camera unde doarme si frati-miu. daca vrei, poti veni sa vezi emisiunea la mine.
- a, nu, mersi. asta imi mai lipsea acum cand toti stiu ca sunt in divort. auzi, dar daca imi fac rost de teveu, cum prind tvr-ul? nu-mi trebuie abonament, nu?
- nu vecina, punem nu stiu ce cablu, infigi o furculita nu stiu unde si se prinde.
- bun, mersi. hai sa traiesti!

acum, daca tot am iesit pe ulita la cersit, nu cumva aveti un hidrofor, un frigider, ceva p-acolo, tot asa, pana iau salariul? nu? treaba voastra, dar si cand oi avea apa curenta sa nu veniti la mine sa va dau voie sa spalati la masina bengoasa, da?

apropo. nu va spun ca a trebuit sa ajung la biblioteca din comuna ca sa scriu pe blog. doar aici gasesti internet si un calculator liber. yey!

o alta dimineață

   nu mirosul de gaz emanat de butelie când cafeaua a dat în fiert și bărbate-miu a ajuns la timp sa oprească aragazul m-a trezit, ci un "Dumnezeii ma-sii de treaba!" - ieșit din gura lui, a soțului, când a deschis un raft din bucătărie și toate caserolele mele i-au căzut în cap.
- te-am rugat, Cristiana, deci te-am rugat sa încetezi cu gunoaiele, Zodic ce ești!
- ce-ai, coa'? dacă ești căscat...
- bai, s-a terminat găletușa de smântână, arunc-o! borcane, borcănașe, sticle, pana și cacaturile alea în care îți iei sosul de pizza le-ai păstrat. explica-mi, la ce îți folosesc? uite, asta (ține în mana un pahar de plastic în care a fost cândva iaurt), ce faci cu paharul asta? e un căcat de pahar de plastic. vreau sa știu de ce le speli și le bagi în dulap când locul lor e la gunoi. ai cumpărat, ai consumat, la gunoi!

în timp ce îmi face inventarul la plastice, le și arunca la găleată. îmi venea sa plâng, ma simțeam exact ca atunci când maica-mea mi-a aruncat jucăriile defecte, păpușile fără mâini, fără un picior, plușurile fără ochi, toate pe fereastra.

- hai, zi-mi! ce tot faci cu ele?
- duc mâncarea la boschetarii de la ghena de gunoi. în ce vrei sa le duc mâncarea?
- nu știu, în pungi, nu ma interesează. ce mâncare poți tu sa pui în lindicul asta de borcănaș?
- în ala îmi pun masca de par, ce prepar acasă, lasă-l.

la gunoi cu el. mi se umpluse ochii de apa sărată. după câteva secunde și mucii ma trădau, n-am mai rezistat.

- lasă smiorcăiala. uite, toată casa e plina de jucării de-ale copiilor, călcăm pe cuburi, tu faci curat în congelator. cum vine asta, ma? când intra cineva în casa crezi ca se uita cum așezi tu la dunga în frigider ori cosmeticele din baie? nu, de pe hol vad tot felul de jucării aruncate peste tot.
- a, da? binee! încep sa pipai deasupra unui dulap din hol, știam ca avea un set de ceva pe acolo. ce-i asta?
- pânze de bomfaier, am cumpărat zilele tre...
pac, pe geam. (din fericire nu a lovit pe nimeni)
- tu ești tâmpită? sunt noi!
- ah, da? și astea la fel? îl întreb arătând spre mapa lui cu scheme de corăbii. pac, pe geam.

gata, ne calmasem. cât a plecat el sa-și adune lucrurile din fata blocului, eu mi-am adunat din gunoi borcănașele. ma striga sa ies la fereastra.
- ai mai aruncat ceva intre timp?
- nu, mi-am spălat borcanele din gunoi.
- bine. pune și tu de-o cafea ca jumătate am dat pe aragaz.
- bine.