un om fain

   văd pe pagina de feisbuc ca doi dintre prietenii mei își sărbătoresc azi ziua de naștere. unul din ei îmi e tare simpatic, deși nu-l cunosc personal. el e "omul fain" despre care vreau sa povestesc ceva.
   în urma cu câteva luni citeam pasaje postate parcă "zgârcit" pe o pagina de internet, fragmente care m-au amuzat și m-au făcut curioasa, îmi doream cartea. la vremea respectiva locuiam în Constanta, găseam librarii la fiecare colt; intru într-una și întreb de Fraier de București a lui Florin Iaru. am gasit cu 30 de lei. nu știu unde mi-a fost mintea de am întrebat prețul deși eu nu aveam bani la mine. nici acasă nu aveam decât strict pentru mâncare (și țigări...). plec dezamăgită din librărie fără carte, de data asta fața de milog pe care o fac nu e convingătoare pentru vânzătoarele de acolo. pe drum ma gândeam cum ar fi sa-i cer lui, autorului, cartea în format pdf? hei, nu-i o idee rea, îmi zic!
ajung acasă, ma reped la calculator, îmi aprind o țigare și deschid chatul cu intenția de a-l "agăța" pe Iaru. da' de unde?! m-am intimidat și nu i-am mai cerut. cine sunt eu ca să-și dea omu' cartea asa, fără sa ma cunoască? lui ce-i iese? nimic! lasă, în câteva zile o sa am bani și o cumpăr, de ce sa risc sa deranjez omu' când pot sa am răbdare?
trece un timp și în aceeași zi prind curaj: ce o sa-mi facă? n-o sa strige după mine doar pentru ca am îndrăznit sa-i cer cartea. vrea sa-mi dea, ok, nu vrea, iar e bine. băi, mi-a dat! și nu e singurul gest frumos pe care l-a făcut față de mine. când am avut nevoie de ajutor într-o problema cu calculatorul, mi-a trimis niște linkuri care mi-au folosit, când l-am întrebat cate ceva, mi-a răspuns fără sa schițeze vreun gest ca l-as fi deranjat. cam asa se comporta omul fain despre care nu am decât cuvinte de lauda. asta e Florin Iaru pe care îl am în lista de prieteni. și, dacă e sa ma laud, îmi permit sa zic și de colegi de-ai lui care-mi sunt la fel de dragi. am mai scris pe undeva despre ei și sper ca niciodată sa nu citească, e mai bine asa.
Oameni simpli, drăguți, criticați de unii dar apreciați de mine. sunt oameni faini cum vreau eu sa le zic, oameni văzuți prin ochii mei, ai unei necunoscute.

despre post

   e ciudat cum în fiecare an, cu puțin timp înaintea sărbătorilor pascale, oamenii devin mai buni, mai cuminți, mai, mai,...
e și mai ciudat cum unii credincioși au senzația ca țin post deși, dacă-i întrebi, ei știu doar de postul alimentar. pentru mine postul nu înseamnă sa ma abțin de la crăpelniță, ci de la vicii. oricum, nu ma abțin nici de la una, nici de la cealaltă, dar fac pe grozava.
dincolo de ce am de reproșat la adresa falșilor credincioși, e un lucru pe care îl găsesc ca fiind amuzant într-o anumita măsură: cucoanele care atunci când nu au chef de sex, se scuza ca țin post. era bine dacă cineva le explica acelor femei ca nu contează ce bagi în gura, mai grav e ce scoți sau ce scuipi.