24 martie 2012

despre "gagici"



   Ieri am scris despre bărbații lipsiți de caracter, azi o sa zic despre femeile care-și caută scuze pentru faptele rele pe care le comit (bă ce protocolar am scris, să nu mă recunosc).
   Scuza pe care femeile o găsesc ca fiind cea mai bună e "vulnerabilitatea". E cam la fel de bună ca și "beția" la bărbați. astă-noapte am futut o nasoală că eram beat muci, ar spune un bărbat, pe când o femeie apelează la: am fost vulnerabilă, faptul că iubitul meu mi-a tras un șut în cur atunci când i-am cerut vreo două mii de euro pentru o poșetă m-a făcut să ajung in patul celui mai bun prieten al lui. No shit? E greu sa recunoști că ești horny pe americănește și că vrei sa încerci altceva în loc să bagi diferite scuze? Pentru mine astea sunt bășini de fată mare. Când ai tăi de zboară de acasă sub diferite pretexte ai o stare de furie, nu ești vulnerabil. Când te trezești într-un oraș mare unde nu cunoști pe nimeni căruia să-i ceri ajutorul se numește disperare, nu vulnerabilitate. Când pierzi o sarcină, două, devii un om instabil psihic, nu vulnerabil. Când naști primul copil și rămâi cu sechele după cele două sarcini pierdute se întâmplă ca boala aia să se numească paranoia, nu vulnerabilitate. Când ajungi cu copilul în spital la urgente neștiind ce să-i faci ca să-și revină și te cerți, eventual te bați cu asistentele de acolo, atunci ești în stare de șoc, nu vulnerabil.
Aș putea continua la nesfârșit cu exemplele dar nu cred că e cazul, important e să nu folosești acest cuvânt ca și scuză atunci când vrei să "te tratezi" cu un alt bărbat. Din cate știu, vulnerabilitatea e o stare post-traumatică peste care poți trece ușor dacă vrei cu adevărat.
"VULNER'ABIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat usor; care are părţi slabe, defectoase, criticabile."
...Deci doamnelor, hai mai bine să furăm cu nerușinare scuza bărbaților când vrem sa ne facem de cap, dacă le-am furat nesimțirea atunci când ne bășim de față cu ei, de ce să nu le furam și beția atunci când ne tăvălim cu altul?!

Un comentariu: