o carte recent citită care mi-a plăcut

băi deci...

   Am citit Scrisori către Rita. mi-a plăcut. nu vreau să fac un rezumat, e de preferat să citești cartea. așteaptă-te la o limba romană exploatată la maxim de către autor și, la fel de bine, așteaptă-te să-ți și placă. uite un fragment care pe mine m-a amuzat:

   Am mai tras un fum. I-am zis, băi, Neli, ești asa de frumoasă încât mi-e rușine că trăiesc în aceeași epocă în care trăiești și tu. M-am dus, mi-am luat pistolul și mi-am tras un glonte în cap. A curs puțin sânge. I-am zis, ești asa frumoasă încât nu pot să mor. Pentru că n-am murit. Glonțul a trecut frumos prin tâmpla unu, apoi prin tâmpla doi și s-a dus în perete în poza primei mele iubite, care acum e grasă cat o vacă, o cheamă Silvia și suge pula unui italian care n-o plătește pentru că zice c-o iubește. Ești asa de frumoasă că-mi vine să dansez și eu. Și-am dansat și eu. Băi, deci eu când dansez cu Neli care e frumoasă, nimic nu poate fi în neregulă. Nimic nu este nelalocul lui, iar perfecțiunea devine un moft. Am luat-o în brate, ne-am învârtit amândoi, mai repede, tot mai repede, am făcut o gaură în podea, apoi în subsol și-am dansat asa până ne-am trezit în partea cealaltă, undeva în America. In Rocky Mountain. Și-au dansat cu noi: și ursul grizzly, și indienii apache, și extratereștrii mutați acolo din zona 51, și mormonii. Și ne-am întors, am mai dansat puțin. După aia am obosit. M-am întins pe jos, pentru că fotoliul era mult prea sus. Neli dansa în continuare. Dăduse de gust. Apoi n-a mai fost asa de frumoasă. N-a mai fost tânăra și frumoasa Neli. N-a mai fost Neli. nu mai avea doi sâni, ci doar unul. Era doamna Neli care se fâțâia pe acolo atât de dizgrațios că mi s-a făcut rău. După aia nu mai știam cine e. Tu cine ești? Neli, doamna Neli. N-am auzit... In fine, și ce pula mea crezi că faci aici, doamna Neli? Dansez. Am început să râd. Bai, deci râdeam ca o capră. Știi cum râde o capră? Uită-te în oglindă. Dansezi, am întrebat-o. Da, dansez. Și cine pizda mă-tii te-a pus, mă, să dansezi? Ce-i aici, Spice? Twice? Bamboo vintage? Păi tu vecine. Eu... Mă, tu știi cine sunt eu? Da, vecinu'. Corect. Mi se mai spune și vecinu'. Deci zici că mă cunoști. Da, de ani buni. Ți-am dat vreodată muie? De nenumărate ori. Dar în cur te-am futut? O-ho. Dar în pizdă. Eh, acolo mai rar. Ieși afara curva dracului. A ieșit.

De fiecare dată când termin de citit o carte bună, îmi pare rău. serios. și asta pentru că îmi vine greu să-mi aleg următoarea carte. am pretenția să fiu captată de la începutul romanului și vreau să se ridice la standardele celei dinaintea ei.
E o chestie care mi-a plăcut mult și care mi-a părut unicat în rândul scriitorilor. eu am tratat ca pe un bilețel ascuns de autor, un bilețel destinat mie, cititorul. și chiar este adresat cititorilor lui următorul pasaj:

   Auzi, mă?
   mai ai de citit cam 10 pagini. Înainte de a fi surprins sau nu de final, înainte de a închide cartea asta, vreau să știi că nu mi-e indiferentă deziluzia că ai ajuns la capăt... îmi pare rău că trebuie să mă opresc puțin mai încolo. Asa stau lucrurile, asa trebuie să se întâmple... nu știu ce să-ți mai spun, vezi și tu. Ia altă carte, ascunde-te într-o altă poveste...

Acum că am povestit despre cărțulie ce am vrut, am un mesaj pentru autor. da Ștefane, pentru tine!
"Kaos Moon is a fucking God!"  (cei care au citit cartea știu despre ce e vorba).