azi despre ei, bărbații

   Un lucru e clar! bărbații niciodată nu vor confirma bănuielile soțiilor atunci cînd sunt nevoiți sa răspundă la întrebarea aia nenorocita: m-ai înșelat?
Poți sa le arunci în bot toate argumentele posibile și imposibile, ei continua sa nege, ba chiar își cheamă întăriri. dacă nici prietenii lui nu te conving, o sa apeleze la Bunul Dumnezeu (doar atunci își mai amintește de El) ca sa-i fie martor la cat ți-a fost de credincios.
- bine ma, ii spui, atunci explica-mi de ce ai primit mesaj de la Romtelecom/cablu/tv care îți spunea sa suni înapoi cînd ești singur? e atît de mare factura încît e nevoie sa fii singur în camera cînd te anunță? 
sau
- rujul de pe tricou e de la L'oreal? nu de alta, dar sa știu în caz ca e rezistent la apa ce detergent sa folosesc. din cate vad nu a fost îndeajuns de rezistent ca sa rămînă doar pe buze... iar chiloții de ce-i porți pe dos? a fost cald la munca și ai simțit nevoia sa stai în coaiele goale prin birou apoi te-ai îmbrăcat în graba, asa-i? 
Sa nu-i subestimați pe bărbați. Cînd e vorba de găsit scuze sau de dat explicații sunt geniali, cred ca ar merita echivalentul  premiului Nobel pentru pace. Poți sa vii cu poze sau filme care sa-l surprindă în compania altei femei, tot o sa știe cum sa te minta.
Îmi pare rău de un lucru, acela ca deși noi, femeile, avem doua guri, numai una din ele e capabila sa vorbească, altfel puneam doua întrebări în același timp:
- (scoate halatul cînd întrebi asta) pulică, ce zici, vrei să-ți spun o poveste cu "finalizare fericita"?
în același timp arunca-i și cealaltă întrebare în mod ironic:
- hai spune, m-ai înșelat sau doar o cîntăreai pe aia care stătea în poala ta?