telefonul oprit

   Nu știu cum sunteți voi, dar eu încep să-mi închid telefonul cu o zi înaintea unei sărbători. Nu am ceva împotriva sărbătorilor "mari", doar că mă apucă plânsul atunci când în loc să crăp, să beau, să-mi vad de treabă, sunt nevoită să răspund la zecile de mesaje venite pe telefon. Astea de Paști mă omoară. Toate încep cu "Fie ca...", apoi continuă o fraza lungă ce-ți ocupa spațiul a trei mesaje. Am răbdare să citesc până la capăt, dar nu pot să nu observ cât de ruptă de realitate e urarea. Puțini sunt cei care îți fac o urare simplă, drăguță, pe care o accepți cu plăcere și răspunzi imediat...
   Acum ca am pierdut cartela veche de telefon, nu prea mai primesc mesaje. Ori  s-au saturat oamenii sa-mi mai scrie?!