tot singură? of, săraca mami!

    vai, nu știu cum reziști tu, dar mie cel mai tare mi-a fost frică de singurătate- îmi zice maica-mea într-un moment nepotrivit. mamă, nu mai bine păstrezi discuția asta pentru când mă îmbăt? (btw, am și niște copii care nu-mi permit sa fiu atât de singură!)
    mă tot întreb de ce atâta panică în fata singurătății? adică, e mai bine ca atunci când te trezești, sa fugi din pat sa te speli pe dinți, în loc sa te masturbezi și de-abia după-aia sa te ocupi de restul problemelor? mie chiar nu-mi face nici o plăcere să trag de pătură când cel de lângă mine s-a înfășurat ca o sarma, să fiu "lingurită" (spoon me! - sigur n-o știu dintr-un film porno) când mi-e cald, să plec învelită în cearceaf ca nu cumva să fiu văzută dezbrăcată, să aplic nu știu ce strategii ca să mă pot scobi în nas fără să fiu surprinsă în fapt...
în plus, cel mai urat moment al zilei este dimineața când te trezești și ai urme de alcool în gură care intre timp pare că s-au transformat într-un hoit pe care-l mesteci. părul zici că face parte din coroana de copac cu ramurile rebele, ca sa nu mai zic de fata boțită și starea de nervi în care te afli înainte sa-ți bei cafeaua. de ce ar trebui sa vreau chestiile astea la pachet cu un martor?
- dar gândește putin, cum să mori singură?
- eh uite că asta e teama mea. sub nici o formă n-as vrea să mor în văzul cuiva, exact asta e cea mai mare teama (ma rog, printre multe altele). vreau sa am o lumânare, ceva, dar în mod cert n-as vrea să mă vadă cineva cum horcăi în momentele de agonie. măcar în timpul morții sa fiu demnă.
- ești proasta, cui dracu' ii semeni? nici eu și nici tac-tu nu suntem atât de ciudați.
- da, știu, și nici atât de bețivi.

amintiri din copilarie

   fiind sulineanca de origine, când urma sa merg în plimbare cu maica-mea la Tulcea eram în culmea fericirii. îți dai seama, oraș mare, oraș cu mașini, orașul unde mâncam pufuleți și înghețată cu cireașă în vârf - și nu oricum, ci înghețată la pahar de sticla, o nebunie (înghețata, nu paharul)!
   imediat ce acosta pasagerul și ieșeam pe faleza în Tulcea, ma opream într-un loc și trageam aer în piept sa simt "mirosul de mașină". prima acostare era tot undeva pe faleza unde cumpăram fise și urcam pe un căluț de lemn preț de câteva minute și ma legănam ca toanta. într-o zi s-a întâmplat sa ne aștepte la vapor tatăl mamei mele - Tutuțu, iar eu am sărit din schema cu legănatul ca ai mei aveau treaba prin oraș. ne oprim undeva în fața la Diana - magazinul cu de toate ii ziceam eu - și ii ascultam pe ai mei vorbind.
Tutuțu către mama: "și, cu școala cum merge, cum se descurca Cristiana?"
mama: "foarte bine! învață și e ascultătoare, a luat premiu..."

o pula! învățam de frica învățătoarei. când punea maica-mea mana pe telefon și zicea c-o suna pe doamna Irimia (doamna, daca citiți, sa știți ca m-ați terorizat!) ma cacam pe mine de frica. adică după ce o încasam de la taica-miu, mi-o luam și de la învățătoare, apoi eram și pedepsita o săptămână în casa. și tot proasta am rămas.

Tutuțu: bravo, bravo! e nepoțica mea, sigur ca învață.
mama: da, ma și ajuta la treaba, sunt mandra de ea.

mama mințea cu nerușinare. văzând-o ca nu se oprește cu laudele la adresa mea, am vrut sa-i întorc gestul lăudând-o și eu la rândul meu, deși îmi aminteam perfect ce mi-a zis pe pasager: "vezi, nu cumva sa-i zici lu' tataia despre mine ca fumez, ai auzit?" îhî...

eu către Tutuțu: auzi, tataia, sa știi ca și mama e cuminte, nu fumează deloc!
Tutuțu: da? și ce NU mai face mama?