...și mai cum?

   Când eram mica, umblam de bezmetica prin oraș și oamenii care ma vedeau asa tinerica și de una singura pe străzi, îmi adresau întrebarea aia enervanta: a cui ești tu, micuțo? răspundeam mereu același lucru: a lu' tanti Flori de la cinematograf. și se lămureau oamenii ca eram în drum spre locul de munca al mamei mele. am crescut și am scăpat de numele "fata lu' Flori", aveam identitatea mea ascunsa sub diferite porecle. Fiind foarte slaba aveam porecle ce țineau de aspectul fizic: schelet ambulant, acrida, fosila, libelula, uscata sunt doar poreclele pe care le știam eu, dar cu siguranță am avut și altele care nu au ajuns la urechile mele.
Iata ca azi am auzit și de alte doua porecle care-mi erau adresate: "Ghiozdan" și "Cea-care-nu-cumpara-doar-miroase".
   Ghiozdan îmi spune și soțul meu și nu, nu e din cauza sarcinii, ci de la faptul ca nu ies din casa fără ghiozdanul meu. Cei care ma cunosc și mi-au văzut pozele de pe un site de socializare știu ca nu mint, în mai toate fotografiile apar cu același clasic ghiozdan de parca ar face parte din mine. Am ieșit recent din casa către o alimentara din cartier și eram îmbrăcată în pantalon de pijama (nu am realizat decât atunci când mi s-a atras atenția), dar geanta nu am uitat-o...
   Povestesc și faza cu cea de-a doua "porecla": cumpărăturile le fac dintr-o piață care e destul de aproape de casa mea, practic ma cunosc cu majoritatea vânzătoarelor de acolo. dar, în ultima perioada, am obiceiul sa miros florile de la o cucoana care și-a deschis recent o taraba. primele dăți ma întreba domnita dacă vreau sa aleg ceva la care eu răspundeam mereu cu nu doamna, doar miros, mulțumesc! Zilele trecute am trecut prin aceeași piață și ma opresc la taraba cu flori sa mai dau o raita și, văzându-mă colega vânzătoarei ii spune: uite, vezi ca ai o clienta... la care vânzătoarea zice: aa nu, doamna nu cumpără, doar miroase.