liceul contează?

 
   Cică începând cu anul ăsta, pentru a intra la facultate nu se va mai tine cont de media anilor de studii din liceu, ci se va susține un examen. Sau mai multe. Unii ar fi de părere ca asa nu vor mai intra "toți prostii" la facultăți, caci examenul va cuprinde aproape tot ce ai învățat în liceu. hai nu mă înnebuni, zic io! Părerea mea, deși nu contează, e următoarea: cei care au învățat ca tâmpiții în liceu, vor promova probabil asa cum e și normal, dar "lichelele" care și-au vânturat bășinile prin școală degeaba, au șanse sa intre mult mai ușor la facultate. Cum? ar fi trebuit să mă întrebați. vă zic înainte s-o faceți. De ce să plătesc și în liceu ca să "dea bine" la facultate când pot învăța doar de trecere, iar ca să devin student plătesc o dată și bine?! Deci, dragi liceeni, lăsați dracu' cartea și puneți mana de strângeți bani pentru a da șpagă la facultate, vi se asigura mai ușor intrarea decât atunci când învățați ca fraierii. O singură rugăminte am: cei care dați la medicina, vă implor, învățați "umpic" mai mult dragilor că-mi las copiii pe mâna voastră, vă rog din suflet, nu mi-i nenorociți!

o "actualizare" a unei glumițe inocente

   Cei care ma cunosc și care îmi citesc blogul probabil își amintesc de postarea asta in care fac o gluma idioata: "Anul ăsta mi-am propus să-l surprind, dar înainte să-l invit la dans o să-i spun ca sunt gravidă pentru că în urma unui șoc, poți să-i spui ce vrei cât timp ii amintești că doar ai glumit în urma cu 5 minute. Adică, o să-l ridic de pe jos, o să-i trag câteva palme ca să-și revină, îl stropesc cu apă și apoi ii zic să dansăm. sigur o sa accepte, sunt la fel de sigură că după glumița asta o să-mi cumpere o sacoșă de teste de sarcină ca să fie convins că doar am glumit, iar atunci când o sa vadă o singură liniuță pe test, o să-mi fută una după ceafa, tot în spirit de glumă. și după ce-o sa facă asta, eu o să-i zic ca nu e frumos să supere o gravidă, apoi după ce-l vad iar pe jos, o să-l bat ca să mă simt răzbunată.
   Căcat. Râdeam de Măruță că are glume de retardat dar văd că nici eu nu sunt departe...
(off-topic) Pentru bărbatul meu, care-mi citește blogul și-mi comentează de pe telefonul meu ca și anonim - o să fii tată, IAR! Acum, când o să te vad palid la fată, o să știu că iar mi-ai citit prostiile. Hai mă că am glumit. Dar imaginează-ți, pensie alimentară pentru 3 copii?!
Ok, iartă-mă, dar chiar îmi place să râd numai gândindu-mă la cum reacționezi în timp ce citești. Tăticule, râzi ori..."
   Bun, acum nu-i mai pot face gluma asta retardata pentru ca nu mai e gluma. Da, e serios.

Labă de Urs

  
   Ieri aflu că unui chinez i s-a găsit în bagaj un picior de om. Azi, cei de la știri anunță că piciorul ii aparține unui urs. Eu continui să-mi fac griji, dacă piciorul aparține unui prieten indian numit Labă de Urs, iar jurnaliștii o fi înțeles greșit? că doar n-ar fi prima dată...

un alt caz, o altă nedreptate!

   Obișnuiesc să mă ascund după diferite măști, de fiecare dată, cu aproape orice individ. Sunt ironică, arogantă, umilă, mincinoasă, vulgară, mizerabilă, macabră, tranșantă, cinică, respectuoasă sau flegmatică. Dar am momente în care oricât de mult m-as strădui să nu mă las descoperită, se întâmplă să-mi cadă toate măștile și să fiu eu. Recent mi s-a întâmplat în timp ce citeam situația tristă a unei fetițe bolnave de leucemie. Sunt sigură că sunt nu zeci, ci sute sau chiar mii de cazuri similare cu copilași grav bolnavi și părinți cărora nu le-a mai rămas altceva decât să se îndrepte cu fața spre Dumnezeu, să spună rugăciuni crezând în minuni care, poate că uneori chiar se întâmplă. Dar ne putem baza pe lucrul ăsta? Putem să dormim (ca și părinți) pe-o ureche sperând într-o minune? Nu știu dacă voi, cei care citiți, aveți copii sau nu, dar eu când am intrat pe pagina pusă la dispoziție de părinții fetiței bolnave, primul lucru pe care l-am făcut, împotriva voinței mele, a fost să ma pun în locul acelor părinți. M-am uitat la copiii mei și i-am mulțumit încă o data lui Dumnezeu că m-a ferit de necazuri atât de mari. Oricât de insensibilă as fi, nu pot să fiu doar martor al unor asemenea cazuri și să trec nepăsătoare peste ele. nu ar fi corect! Să nu creadă cineva ca am făcut pe eroina donând banii de care oamenii aceia chiar au nevoie, că nu am avut posibilități s-o fac, dar apelez la bunăvoința voastră. Mă gândesc că poate se găsește cineva cu posibilități materiale mai bune care să ajute aceasta familie aflată în suferință. Poate nu acum, dar îmi doresc să știu că în câteva zile cineva o s-o facă și mi-as dori ca lucrul ăsta să se întâmple înainte de a fi prea târziu.
   Acum îmi vin în minte cuvinte vulgare pe care le-as adresa statului, întregului sistem de sănătate și tuturor celor care au făcut ca lucrurile să devina imposibile pentru ca acei copii nevinovați să fie tratați cum se cuvine. Lună de lună plătim asigurări de sănătate, deși sunt precisă că o mare parte din populație nu se folosește de ele, practic sunt bani care ni se iau din mană forțat, fără ca noi să putem contesta. Muncim, statul ne ia o parte din venit, iar când avem nevoie de ajutorul lui, al statului, suntem scuipați. Vorbesc în cunoștință de cauză: știți cum e să stai în fața unei comisii și să se ridice din sprâncene atunci când spui (cu dovezi parafate de medici, bineînțeles) că suferi de o formă avansată de cancer? e neplăcut, vă spun eu. O parte din ei, "Zeii" de care depinzi ca să te sprijine financiar, ridică din umeri, alții din sprâncene, se uită la tine ca la un intrus și ți se zice asa: "în ce stadiu ești? doar atât? păi măi femeie, tu mai poți munci!". Bun, acceptăm că mai putem indura! dar zi-mi tu, stat roman care mă furi, cum ii spui unei fetițe de doar 4 ani că nu o poți ajuta? De curiozitate întreb, o mângâi părintește pe creștetul capului și o trimiți să moară? Sau nu i te adresezi ei ci părinților, spunându-le să se "pregătească"? Eu poate sunt cinică, dar nu o fac decât în scris, imaginați-vă cum e când statul e cinic cu tine și te trimite să te descurci singur în lume, fără sprijin, fără o mană de ajutor. Suntem doar niște paraziți care trăim din banii statului... Hai oameni buni, la muncă, nu așteptați să vi se dea pomană!
   Vă mai rog încă o dată, înainte să vă îndreptați spre servici, intrați pe această pagină și nu fiți indiferenți față de soarta acestei copile. Orice ajutor financiar este binevenit!

despre "gagici"

   Ieri am scris despre bărbații lipsiți de caracter, azi o sa zic despre femeile care-și caută scuze pentru faptele rele pe care le comit (bă ce protocolar am scris, să nu mă recunosc).
   Scuza pe care femeile o găsesc ca fiind cea mai bună e "vulnerabilitatea". E cam la fel de bună ca și "beția" la bărbați. astă-noapte am futut o nasoală că eram beat muci, ar spune un bărbat, pe când o femeie apelează la: am fost vulnerabilă, faptul că iubitul meu mi-a tras un șut în cur atunci când i-am cerut vreo două mii de euro pentru o poșetă m-a făcut să ajung in patul celui mai bun prieten al lui. No shit? E greu sa recunoști că ești horny pe americănește și că vrei sa încerci altceva în loc să bagi diferite scuze? Pentru mine astea sunt bășini de fată mare. Când ai tăi de zboară de acasă sub diferite pretexte ai o stare de furie, nu ești vulnerabil. Când te trezești într-un oraș mare unde nu cunoști pe nimeni căruia să-i ceri ajutorul se numește disperare, nu vulnerabilitate. Când pierzi o sarcină, două, devii un om instabil psihic, nu vulnerabil. Când naști primul copil și rămâi cu sechele după cele două sarcini pierdute se întâmplă ca boala aia să se numească paranoia, nu vulnerabilitate. Când ajungi cu copilul în spital la urgente neștiind ce să-i faci ca să-și revină și te cerți, eventual te bați cu asistentele de acolo, atunci ești în stare de șoc, nu vulnerabil.
Aș putea continua la nesfârșit cu exemplele dar nu cred că e cazul, important e să nu folosești acest cuvânt ca și scuză atunci când vrei să "te tratezi" cu un alt bărbat. Din cate știu, vulnerabilitatea e o stare post-traumatică peste care poți trece ușor dacă vrei cu adevărat.
"VULNER'ABIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat usor; care are părţi slabe, defectoase, criticabile."
...Deci doamnelor, hai mai bine să furăm cu nerușinare scuza bărbaților când vrem sa ne facem de cap, dacă le-am furat nesimțirea atunci când ne bășim de față cu ei, de ce să nu le furam și beția atunci când ne tăvălim cu altul?!

un bărbat și o tentativă de bărbat

   O cunoștință de-a mea trece prin perioade grele, mai precis, suferă din dragoste. Veți spune "da, e normal, mai toți am trecut prin perioade asemănătoare", dar eu o sa va contrazic. Băieții, bărbații sau prietenii pe care i-am avut eu au fost în primul rand oameni cu caracter, apoi băieți simpli. Nici unul dintre ei nu s-au aventurat în a-mi face promisiuni și în a ma amăgi cu mizerii în care ei nu credeau. E adevărat, pana sa ma căsătoresc nu am avut iubiți, ci doar prieteni cu care ma limitam la o pupătură. Nu mergeam mai departe nici cu gândul, iar acum nu pozez în sfântă...
   Cunoștința despre care scriu acum îmi e ruda, e mai tânără decât mine și e studenta, proaspăt domiciliata în Constanta. Pana sa se mute aici, era într-o relație cu un tip din alt oraș. Relația aia a ei dura de doi ani, însă din acei doi ani nu știu dacă un an au fost împreună, el (băiatul) fiind din alt oraș, o vizita destul de rar, iar relația lor era mai mult "bazata" pe certuri. Trec peste relația asta a ei caci vreau sa zic despre cea mai recenta despărțire a cunoștinței mele.
   În urma cu puțin timp se îndrăgostește de un băiat. Îmi povestea legat el niște faze care pe mine ma făceau s-o invidiez într-o anumita măsură, în sensul ca avea mai tot timpul ocupat de către noua ei cucerire. Plimbări pe lângă mare, ieșiri la restaurant, teatru, cinema... cam cum e la începutul oricărei relații când masculul încă se străduiește să-și impresioneze femela. Toate frumoase pana aici, doar ca o chestie m-a frapat: După doua săptămâni de relație, el ii propune fetei sa se mute împreună și "schițează" o cerere în căsătorie. Am zis schițează pentru ca cererea în căsătorie n-a fost ca la carte cum s-ar zice. Eu ma blocasem în timp ce-mi povestea, iar în gând îmi ziceam ba asta ori e genul de băiat ușor păcalit de dame, ori e prostuț, ori e acel tip de mascul care, pentru a da la buci unei femei, apelează la abureli ieftine menite sa o cucerească. În cazul de fata a treia varianta a fost valabila. A vrăjit-o, a avut-o, iar după câteva zile de îmbârligaturi începe tratamentul real. Întâlnirile lor se limitau doar la câteva mesaje pe telefon sau pe messenger, mesaje care din partea lui sunau ca și cum are tot timpul ocupat cu munca. Dar stai (fac și eu ca retardații care-ți prezintă o reclama de teleshopping), asta nu e tot. De-a lungul timpului o mai cadora cu cate un cacat. Mic și signifiant, dar care pute. și puțea din secunda în care ea s-a oferit sa-i dea lucrurile înapoi după separare, iar el A ACCEPTAT. no acum cat de nesimțit sa fii astfel încât sa accepți lucrurile înapoi? pai cam cat a fost "cavalerul" despre care behăi în scris acum. Concluzia e ca tipul în cauza nu a vrut decât sa treacă în palmares încă un nume de gagica pe care a futut-o, ruda mea s-a trezit cu un nume în plus pe lista neagra, iar eu martor a unei relații dintre o femeie și o tentativa de bărbat.
   Aici am vrut sa ajung. Voiam sa punctez diferențele dintre un om cerebral, cu caracter, conchistador doar prin inteligenta și un om lipsit de scrupule (cazul de fata), fără coaie, fără coloana vertebrala care minte aproape frumos. 
   Data viitoare o sa zic și despre femei, mai precis o sa deconspir vulnerabilitatea la femei.

o carte recent citită care mi-a plăcut

băi deci...

   Am citit Scrisori către Rita. mi-a plăcut. nu vreau să fac un rezumat, e de preferat să citești cartea. așteaptă-te la o limba romană exploatată la maxim de către autor și, la fel de bine, așteaptă-te să-ți și placă. uite un fragment care pe mine m-a amuzat:

   Am mai tras un fum. I-am zis, băi, Neli, ești asa de frumoasă încât mi-e rușine că trăiesc în aceeași epocă în care trăiești și tu. M-am dus, mi-am luat pistolul și mi-am tras un glonte în cap. A curs puțin sânge. I-am zis, ești asa frumoasă încât nu pot să mor. Pentru că n-am murit. Glonțul a trecut frumos prin tâmpla unu, apoi prin tâmpla doi și s-a dus în perete în poza primei mele iubite, care acum e grasă cat o vacă, o cheamă Silvia și suge pula unui italian care n-o plătește pentru că zice c-o iubește. Ești asa de frumoasă că-mi vine să dansez și eu. Și-am dansat și eu. Băi, deci eu când dansez cu Neli care e frumoasă, nimic nu poate fi în neregulă. Nimic nu este nelalocul lui, iar perfecțiunea devine un moft. Am luat-o în brate, ne-am învârtit amândoi, mai repede, tot mai repede, am făcut o gaură în podea, apoi în subsol și-am dansat asa până ne-am trezit în partea cealaltă, undeva în America. In Rocky Mountain. Și-au dansat cu noi: și ursul grizzly, și indienii apache, și extratereștrii mutați acolo din zona 51, și mormonii. Și ne-am întors, am mai dansat puțin. După aia am obosit. M-am întins pe jos, pentru că fotoliul era mult prea sus. Neli dansa în continuare. Dăduse de gust. Apoi n-a mai fost asa de frumoasă. N-a mai fost tânăra și frumoasa Neli. N-a mai fost Neli. nu mai avea doi sâni, ci doar unul. Era doamna Neli care se fâțâia pe acolo atât de dizgrațios că mi s-a făcut rău. După aia nu mai știam cine e. Tu cine ești? Neli, doamna Neli. N-am auzit... In fine, și ce pula mea crezi că faci aici, doamna Neli? Dansez. Am început să râd. Bai, deci râdeam ca o capră. Știi cum râde o capră? Uită-te în oglindă. Dansezi, am întrebat-o. Da, dansez. Și cine pizda mă-tii te-a pus, mă, să dansezi? Ce-i aici, Spice? Twice? Bamboo vintage? Păi tu vecine. Eu... Mă, tu știi cine sunt eu? Da, vecinu'. Corect. Mi se mai spune și vecinu'. Deci zici că mă cunoști. Da, de ani buni. Ți-am dat vreodată muie? De nenumărate ori. Dar în cur te-am futut? O-ho. Dar în pizdă. Eh, acolo mai rar. Ieși afara curva dracului. A ieșit.

De fiecare dată când termin de citit o carte bună, îmi pare rău. serios. și asta pentru că îmi vine greu să-mi aleg următoarea carte. am pretenția să fiu captată de la începutul romanului și vreau să se ridice la standardele celei dinaintea ei.
E o chestie care mi-a plăcut mult și care mi-a părut unicat în rândul scriitorilor. eu am tratat ca pe un bilețel ascuns de autor, un bilețel destinat mie, cititorul. și chiar este adresat cititorilor lui următorul pasaj:

   Auzi, mă?
   mai ai de citit cam 10 pagini. Înainte de a fi surprins sau nu de final, înainte de a închide cartea asta, vreau să știi că nu mi-e indiferentă deziluzia că ai ajuns la capăt... îmi pare rău că trebuie să mă opresc puțin mai încolo. Asa stau lucrurile, asa trebuie să se întâmple... nu știu ce să-ți mai spun, vezi și tu. Ia altă carte, ascunde-te într-o altă poveste...

Acum că am povestit despre cărțulie ce am vrut, am un mesaj pentru autor. da Ștefane, pentru tine!
"Kaos Moon is a fucking God!"  (cei care au citit cartea știu despre ce e vorba).

cenzura-m-aș!

   Am început să-mi bibilesc blogul la statistici. eram curioasă cam câți oameni sunt atât de plictisiți încât au timp să citească aberațiile mele. nu știu cum dracu' fac de găsesc undeva scris "surse trafic" și "cuvinte cheie"; eh acolo am zărit niște expresii care mi-au atras atenția. da' cum să nu-ți atragă atenția, mai ales în condițiile în care o parte din ele sunt vulgare?! uite, să nu crezi că mint:

“cine e luat cu orhanul şa oaste? amintiri din copilarie”
“futai ghebos”
“popalaii se fut film porno”
“ca mi ar lipsi”
“bunica ma pune sa iau izmene cu o gaura la pula si sa”
“amintiri de primul futai”
“aprecieri aduse muzicienilor”
“feisbucul meu”
“iubitule ce vrei”
“minciuni sa nu mergi la servici”
“banca camatarie legala”
“critici-amintiri din copilarie”
“de ce atunci c�nd tin”
“care face pe prostul”
“mi dea de baut doar”
   
oare ar trebui să adopt cuvinte pompoase ca: "minunat", "fabulos", "dulce", "mirobolant"... hai că deja râd, sunt limitată în cuvinte d'astea, recunosc!

simplu

m-a întrebat cineva:
de ce pe blog te comporți într-un fel, iar în rețelele de socializare ești total diferită?
răspunsul e simplu:
într-o parte mint, în alta mint cu nerușinare.

e dimineață

...te trezești că e destul de târziu. bine, te trezești pentru că lumina a pătruns în cameră prin draperii, iar asta te oftică la culme. te întorci cu fata în sus și privești spre tavan. ți-e lene, oasele te dor și te îndeasă o pișare, pe asta n-ai cum s-o amâni. te uiți în dreapta, fiu-tu doarme, îl mângâi pe cap și-l pupi apoi te întorci pe cealaltă parte și-o vezi pe fii-ta stând în fund și-ți zâmbește. o iei în brațe și-o smotocești dar cu atenție ca să nu-l trezești pe fii-tu. ea râde iar ție îți vine să plângi. dar n-o faci. îți scoți clama din păr că oricum ai fire ieșite care-ți intră în ochi și te enervează, îți aranjezi părul și te ridici deși simți că e un efort dumnezeiesc. stai în picioare în fața televizorului, îți scoți chiloții din cur ca să-ți acoperi și cealaltă bucă, te scarpini sub o țâță în timp ce îți încalți papucii ca să ajungi la baie. ajungi repede, îți scoți chiloții și te piși. ai vrea să te caci, dar te abții că încă nu ți-ai făcut cafeaua, nu ți-ai luat vreo carte cu tine și nici nu poți fuma, doctorul a zis că dacă ești fumător înrăit, ar trebui să mănânci ceva înainte de a fuma, nu îți porți numai ție de grijă acum. are dreptate! te-ai pișat, te-ai șters, te ridici și-ți tragi chiloții. stai în fața oglinzii și vezi o față pe care n-o recunoști, o față care ți-e antipatică, încerci să nu-i dai atenție. tragi apa, apoi dai drumul la robinet să te speli. îți lași săpunul pe față cât timp te speli pe dinți. te uiți în oglindă inevitabil și îți ieși din minți iar. îți vine să vomiți dar te abții. iar. pasta de dinți n-o scuipi în chiuvetă ci pe oglindă. ai fi vrut să dai cu capul în oglinda aia ca s-o spargi dracului... n-o faci că vrei să pari responsabilă. te clătești pe muian, îți clătești și gura apoi ieși din baie. mergi în bucătărie, iei două banane și trei mere. un măr e pentru tine, restul fructelor sunt pentru copii. te întorci în cameră, amândoi copiii sunt "în picioare". unul la computer, celalalt pe căluț se leagănă. te uiți la ei, apoi te uiți spre bibliotecă și începi sa plângi. te ștergi rapid cât să nu se prindă cei mici, după care le dai fructele să le mănânce. cea mică nu vrea, o dor dinții și nu vrea să mănânce nimic. iar plângi că ești nervoasă și știi că nu o poți ajuta ca să iei durerea copilului. tot ce poți face e să-i dai un sirop și s-o ții în brate încercând s-o fraierești să mănânce totuși ceva. o convingi cu greu, dar ești mulțumită. dai volumul mai tare la televizor pe postul de desene animate. amândoi copiii sunt incantați și urcă în pat cât se uită la un episod de desene. prinzi computerul liber și intri pe gmail să-ți verifici mesajele. vezi niște comentarii la postările de pe feisbuc, intri pe rețelele de socializare să răspunzi acolo unde e cazul. nu știi ce să zici, ești muci. răspunzi cu teamă și cu riscul de a te face de căcat, dar nu te deranjează, ai alte frământări. pe chat ești online pentru foarte puțini oameni. vezi că un prieten apropiat e online, ai vrea să-i scrii, dar n-o faci. îți amintești că ai vorbit cu el cu o zi înainte. ți-a plăcut, acum aștepți să te caute el. îți dai seama că ești idioata, râzi. te întorci spre copii, dar ei nu au chef de tine, ca de obicei, preferă să se joace doar ei doi. nici asta nu te deranjează. le scoți sacul cu jucării și le împrăștii. fii-tu se joacă cu bețișoarele, "scrie" alfabetul doar literele mari de tipar. fii-ta se dă iar pe căluț, apoi mai coboară din când în când ca să se joace cu câte o păpușă și să-l gâdile pe frac-su. te bucuri știindu-ți copiii liniștiți, așa ai timp pentru tine. îți amintești de telefon, îl cauți sub pernă, vezi că ai doua apeluri pierdute. unul e de la soțul tău, celălalt e de la un prieten de-a fratelui tău. realizezi că ai cartela fratelui tău, de aia primești unele apeluri de la amicii lui. îți suni soțul, ii spui că te-ai trezit de mai devreme dar ai uitat să-ți verifici telefonul... e ultima ta grijă. termini de vorbit, închizi telefonul și te uiți iar spre bibliotecă. te ridici, te îndrepți spre ea și iei o cutie pe care scrie test de sarcină. desfaci cutia și vezi cele doua liniuțe. bagi testul înapoi, închizi cutia și pleci din cameră. mergi în bucătărie, desfaci un 3 în 1 și nu-ți mai faci doza obișnuită, pui numai un pliculeț la ditamai cana. îți iei și pachetul de țigări. mergi la fereastra de pe hol și îți bei cafeaua, tragi din țigare cu mustrări de conștiință, așa ai făcut la fiecare sarcină. te consolează gândul că doi dintre medicii pe care i-ai avut în timpul celorlalte sarcini ți-au spus că nu afectează sarcina și nici copilul dacă fumezi, important e sa rărești, nu poți să mai fumezi un pachet și jumătate de țigări. te uiți pe fereastră în curțile țiganilor. ți-e scârbă... gândul că ai vorbit cu doi prieteni legat de sarcină îți distrage atenția de la mizeria aia de curte a țiganilor. ai vorbit cu prietenii tăi, ai plâns, te-ai ascuns. ești ipocrită atunci când faci pe viteaza, prietenii tăi știu, dar nu-ți reproșează. îți termini țigarea, o arunci, lași cana la fereastră și te întorci în cameră. deschizi blogul și începi sa scrii, te uiți la ceas și ai la dispoziție câteva minute, apoi trebuie să le pregătești masa celor mici. îți vine în minte o glumă, te abții, dar nu pentru mult timp. iei telefonul și-i spui lu' bărbate-tu: "băi, tu știi că timp de nouă luni nu am voie nici măcar să mă sinucid?". râzi, el zice că ești tâmpită. iar râzi. al tău soț știe că glumești...

aproape grav sau...

   nici nu știu cu ce sa încep. dimineața m-am trezit, mi-am făcut tabieturile, intru pe facebook și citesc un articol scris de Patrick de Hillerin. mai precis articolul asta. ma întristez, apoi îmi propun sa scriu și eu despre cazul asta, diferența fiind ca eu sunt amatoare și as fi scris doar opinia mea vis-a-vis de cele petrecute, eventual as posta și câteva înjurături la adresa celor responsabili de tragedia petrecuta cu acea fetita de 8 ani. între timp vad ca Vico, un prieten de-al meu, scrie înainte s-o fac eu. am considerat ca nu mai are rost sa fac același lucru și-mi vad în continuare de ale mele...
   Zilele trecute m-am simțit rău, am crezut ca are legătură cu depresia mea, motiv pentru care am ieșit în oraș, într-o pizzerie, prima data după câteva luni. a fost plăcut, dar nu ma puteam stăpâni sa ma ascund, nu știu de ce. mi-am ales cel mai ascuns loc din pizzerie, într-un colt mai exact, apoi ii spuneam cumnata-mii ca nu ma simt bine, aveam impresia ca sunt filmata, ori ca toată lumea se uita la mine, ma rog... prostii de-ale mele. după vreo 2 ore plecam, eu am stat în stație vreo 20 de minute așteptând autobuzul, am înjurat printre dinți, apoi vad ca vine. urc în autobuz și încep sa ma gândesc la stările mele, încerc sa-mi fac ordine în minte, iar acum am o mare jena ca sunt incoerenta. cam la fel de incoerenta ca și zilele trecute când vorbeam cu un prieten și nu-mi găseam cuvintele sa ma exprim. probabil de emoții ca eu ii sunt o cititoare, nu neapărat prietena.
   Ieri seara ajung acasă imediat după întâlnirea mea cu cumnata-mea, apoi au început unele discuții intre mine și soțul meu. nu le-am dat atenție, consideram ca e mai important sa-mi revin, apoi o sa discut și despre preocupările lui. partea proasta e ca ma frământa și altceva despre care nu pot sa scriu. și, din păcate, simțirile mele s-au adeverit în problema respectiva. abia azi, acum câteva ore m-am convins. mai pe românește, am belit-o original. sunt într-un mare cacat (metaforic) din care nu cred ca pot ieși. nu pot vorbi despre el decât cu o singura persoana și asta o sa fac imediat ce dau drumul la postare. plm, ma oftic ca am sărit de la una la alta, fără sa spun ceva exact. dar am făcut-o ca sa ma simt bine, ca sa ma descarc. exista riscul ca după postarea asta sa se dezaboneze cei care ma citeau de obicei, dar nu ma plâng, ma vor citi alții care se plictisesc și au nevoie de "apogeul" plictiselii. glumesc, dar glumesc prost. hihi.
P.S. menționez ca sunt treaza acum, când scriu textul asta. n-am băut alcool deloc, nici droguri nu iau. doar ca sunt teribil de speriata.

hai la cumpărături. ONLINE!

o postare mai veche de-a mea de pe facebook.


  

   Detest teleshoppingul. La fel de mult cum urăsc și întrebările idioate al căror răspuns trebuie sa-l dezvolt, deși nu e cazul. O întrebare idioata ar fi “de ce?”. Dacă zic ca ma doare în cur, cum ma poți întreba “de ce”? e “umpic” cam jenant să-ți zic ca nu pot sa ma cac ori ca am primit un șut în cur.
Revin la teleshopping: cat de retardata ma vad cei care gândesc (și care își fac rolul prin) reclamele alea? Felul cum încearcă sa ma convingă sa le cumpăr produsele e jignitor pentru mine. Vad des un libidinos chel cu un cercel în ureche (nu știu de ce, dar îmi lasă senzația ca e vreun fost actor porno al anilor ’70) care face pe prostul pe tot parcursul reclamei, casca ochii la cel care-și vinde produsul, apoi la cameraman și-mi face semn ostentativ sa ma uit și eu la fel, crede ca voi fi la fel de uimita și o sa am aceeași privire tâmpă ca a lui. Dar nu e asa, din contra, îmi provoacă repulsie și ma deranjează modul penal în care îmi spune sa cumpăr produsul. Un nene bucătar își face de lucru pe acolo și-mi arata cat de bine și de ușor taie un cuțit (mi se pare normal ca orice cuțit ascuțit sa taie bine, în cazul în care nu face fata cuțitul, cautam o lama și tot ne rezolvam venele dacă asta e intenția), însă acel cuțit costa cat o sabie ninja, dar felul cum ma îmbârligă e fenomenal. “uite, da-mi fraiero un sfert de salariu și îți dau la schimb un cuțit, dar stai asa, ca nu doar unu, îți mai dau și altele pe lângă asta”. apoi intervine libidinosul: “cum? asa de ieftin pentru setul asta de cuțite? dar e chiar o minune, e de-a dreptul mocangeala”. după care intervine iar replica bucătarului (asta sanchi e apogeul): “stai puțin tristule, sa nu faci infarct, la prețul asta mic, îți dau 2 seturi de cuțite, nu uita, la prețul unui singur cuțit, îți dau vreo 20, iar pentru ca aricii tai (cumpărătorii) îmi sunt simpatici, le dau chiar și suportul pentru cuțite (care oricum era inclus, dar sa para oferta mai mare…), mai zi ceva, nu ești extaziat? Nu te tăvălești pe joc de bucurie?” libidinosul se uita la bucătar și-l mai întreabă de câteva ori dacă a înțeles bine, deci încă o data ma tratează ca pe prosti. După ce se asigura ca m-a vrăjit cu oferta, începe efectiv sa tipe la mine de parca i-as fi menajera și nu i-am spălat pe jos cum trebuie: “dar e incredibil doamnelor și domnilor, luați telefonul, sunați acum și comandați” – nu suna ca și cum mi-ar fi spus: “pai ba nesimțito, tu încă n-ai spălat pe jos? Pune mana futu-ți gura ma-tii de putoare și spala!”
   Nu amice, nu cumpăr nimic de la tine ca ma deranjează cum îmi vorbești, ma deranjează prețul pe care tu îl vezi ca fiind de nimic, dar cel mai mult ma deranjează atitudinea ta.
sa va arat ca nu vorbesc prostii, asta în cazul în care ați ratat, printr-o minune, reclama la care fac referire: asta e reclama.

urare de 8 martie

   La mulți ani, să fiu fericită! că azi cică ar fi o zi specială pentru cucoane. La mulți ani fetelor, domnișoarelor și doamnelor din viata mea și a voastră, fostelor mele profesoare, fostelor mele colege și soțiilor prietenilor mei. Iar dacă am uitat pe cineva (deși nu cred), să-mi dea de băut ca să-mi amintesc și de ele data viitoare.

o problemă sau două

   Am două probleme (de fapt întrebări). Prima aș putea s-o ridic la rang de problemă existențială, dar n-am s-o fac, am vrut doar să mă laud că pot. Uite cum stă treaba:
1 - ce mănâncă dom'le canibalii în Postul Paștelui și al Crăciunului? 
2 - de ce atunci când țin post, soțul meu insistă să bag la cap un lucru: "nu contează ce bagi în gură, ce scoți din gură e mai grav!"?

my name is Dick, friends call me Dick Head

   Cum e posibil ca pe unii americani să-i cheme Dick? Da' cât de mișto ar fi ca numele de familie să fie Head?! Mă gândesc că dacă tot îmi bat joc de copilul meu și-i pun numele Dick, măcar să facă parte din familia Head.
"hey! I'm Dick, friends call me Dick Head, nice to meet you, miss Lips!"
   Îmi și imaginez cum prietena lui îl pupă, îl mângăie pe un obraz, apoi se uită în ochii lui și-i spune: "i love you Dick, you're all i think about..." aici aș fi de acord, ce femeie nu se gândește la Dick? bine, nu e nevoie sa te uiți în ochii lui când ii faci vreo declarație, e de ajuns sa te uiți în ochiul lui (aici nu mă refer ca ai sta de vorba cu un ciclop).
Atunci când Dick e copil și face năzbâtii, se împiedică, se "rupe", se julește, merge plângând la mami să-l pupe ca să-i treacă... eh, timpul trece și personajul nostru începe sa crească, de fapt, crește pentru că alte femei încep să-l pupe. și cum să nu te faci mare și frumos când ești pupat și mângâiat de domnișoare frumoase și generoase cu corpul lor? Acum depinde, e o categorie de "prost-crescut" - Dick(s) - care după ce vorbești pe limba lor, te scuipă, dar asta tine de cei 7 ani de... preludiu.
Fiecare dintre noi avem Dick-ul nostru pe care-l alintam sau îl prețuim, dar sunt și cucoane care beneficiază de câte un Dick Head, alea sunt cazuri nefericite.
Mie-mi plac iubirile dintre Moby Dick și Dick Head. și mamă, ce exemple aș avea aici... de fapt, când în cuplu există un Moby Dick, partenerul nu poate fi decât un Dick Head. Practic Dick e numele de familie. Oare cum își numesc copiii cuplurile astea? Dickenson?!