ia neamule de dă "share"

   Sunt luni de zile de când observ mizerii de fotografii postate pe Facebook, de aceea vă rog, vă implor, vă ordon, vă impun să NU MAI DISTRIBUIȚI POZE CU COPILAȘI BOLNAVI!!!
Cât de... neatent poți fii astfel încât să crezi că dând "like" sau distribuind o poză vei ajuta un copil bolnav?! voi, miloșilor, sufletiștilor, puneți mână de la mână și trimiteți bani părinților ca să-și poată opera copiii, ceea ce faceți voi se numește spăM-UIALĂ, atât!

Metallica? a... slab!

   Un călduros "marș" le-aș spune acelor puștani care-și acoperă cocoașa cu hanorace Cannibal Corpse sau cu tricouri pe care sunt inscripționate numele unor formații din zona black, death ori doom metal, fiindcă cel mai adesea ei, devoratorii de muzica brutală, afirmă că trupele arhicunoscute ar canta "slab".
Nu am o problemă cu cei care ascultă muzică "grea", sunt doar deranjată de nerecunoștința unora dintre ei față de muzicienii care au făcut muzică bună și au scris o pagină în istorie. Nu vorbesc aici de gusturi muzicale, ci de acea deschidere pe care ar trebui s-o aibe ascultătorii de muzica rock.
Dacă ai proasta inspirație să bei o bere și să te întinzi la bârfă cu un matol care se potrivește descrierilor de mai sus, ți-ai futut seara! O să încerce să epateze în fața ta după ce-ți înșiră vreo 8-9 nume de formații undergound despre care tu ai fi auzit doar dacă ai fi făcut parte din vreuna, ori dacă un membru al formației s-a masturbat pe scenă în fața fanilor (50 la număr). În vreme ce-ți descrie trupele respective, să nu faci greșeala de a mai întreba unde se încadrează, iar în caz ca ai făcut-o totuși, așteaptă-te ca Învățătorul să te privească cu ochii mijiți, apoi o să tragă adânc aer în piept, se rezemă de spătarul scaunului și îți explică schematic din ce bucățică al cărei părți din latura categoriei face parte fiecare formație pe care ți-a enumerat-o. După ce termină, nu fi într-atât de nesimțit(a) cât să nu-l lauzi, iar dacă ești de treabă, arunc-o pe aia cu: "băi ce tare. io nu știam, noroc de tine altfel muream prost...".
În timp ce înghiți în sec berea care ți-a mai rămas, aruncă o privire către cel care te-a plictisit și, în caz că nu-ți place persoana și vrei sa scapi, întreabă de Linkin Park. Atunci devii în ochii lui un "mare" zero barat, o bucățică de carne uitată între masele, flegma din gât, borâtura care dă să iasă a doua zi după o noapte de beție -  deci... ce muzica asculți?!

prietena mea

   Ieri noaptea nu aveam somn... Pe la 3 dimineața am reușit să adorm într-un sfârșit, dar până atunci m-am uitat la filme și mă gândeam la cea cu care am vorbit ultima dată. Ciudat e că nu am scris până acum despre ea, dar nu-i timpul pierdut. Nu i-am zis că o sa scriu ceva, nici nu o anunț și nici nu-i dau numele că nu vreau să creadă cineva ca pup în cur...
Nu o să vorbesc de inteligența ei, despre bunul ei simț sau legat de aspectul fizic, o să zic numai despre felul nostru de a vorbi și de a trata problemele pe care le avem. Mai mult despre ale mele, asta fiind una din diferențele intre noi două. Ea niciodată nu vorbește despre problemele ei decât atunci când trec, la fel eram și eu până s-o cunosc, nu discutam legat de starea mea. Intre timp m-am schimbat, de fapt, M-A schimbat cu modul ei de a-mi vorbi și de a mă trage de limbă.
Dacă vreodată ai probleme, trebuie sa ții cont de 2 lucruri:
1- dacă ai gânduri sinucigașe și ai nevoie ca cineva să-ți împingă scaunul, eventual să-ți și întindă firul, caută-mă!
2- dacă ești în cacat grav, dar ai responsabilitatea altor suflete iar faza cu "ultimul dans" nu ține, caut-o pe Ea, pe prietena mea.
Bai, oricât de nervoasă, deprimată, bolnavă, săracă, tristă, melancolică, idioată și cretină aș fi, EA întotdeauna reușește să mă scoată din starea neplăcută în care ma aflu. Am senzația uneori ca prietena mea are un sac imens cu "soluții" de a ieși din cacat. Cât timp nu e ea cea cu care ma cert, pot sa-i zic și că-s vreo criminală perversă că ea nu pe mine mă găsește vinovată. Dacă risc să pățesc ceva, își ia timp de gândire și în câteva minute îmi spune ca gata, s-a rezolvat!
Iar acum, comparând-o cu mine, îți vine sa o iei din loc. In caz ca ai probleme și vii sa mi te confesezi, tot ce-ți pot oferi e discreție. Atât! Dacă îmi spui ca ai o problema, am "grijă" sa fac din ea un motiv să-ți tai venele. Nu sunt rău intenționată, dar ma panichez din orice, am senzația ca gata, e capăt de lume, nu mai ai ce face, dă-ți cu tesla-n coaie, ascute lama, fă nod la funie, încarcă-ți pistolul, toarnă-ți cantitatea de otravă în pahar, pregătește-ți pastilele... că ai treabă. Nu ești dispus să faci nimic din ce ți-am recomandat? De ce, ai găsit vreo rezolvare ori sunt prea puține motive ca să iei o astfel de decizie? Indiferent de răspuns, te pot ajuta cu mare plăcere. Dacă ai o soluție, tine cont că datorită mie te-ai descurcat, dacă nu, asta n-ar fi o problemă. Mai adaugă la greutățile pe care le ai și pe cele sugerate de mine și, cu o doză de pesimism, te-ai rezolvat... de tot.
Chiar ii ziceam azi că dacă nu aș fi fost împotriva homosexualității, o cuceream da' nu cât s-o fut, ci "doar" s-o iau de nevasta ori de bărbat.

cum mi-am petrecut sfârșitul... anului

   La mulți ani! N-am mai scris aici... oho... de anu' trecut. Am scris-o din dorința de a mă pedepsi psihic pentru că anu' asta nu am mai citit și nu s-a mai zis pe nicăieri clasica glumiță de căcat.
Lăsând la o parte "amuzamentul", revelionul meu de anu' ăsta a fost la fel de anost ca-n fiecare an de la o vreme încoace. Nu că mi-ar lipsi petrecerile din tinerețe, alea cu dansuri din buric pe ritm de rock, bețivănelile care se terminau când masculul era atât de "obosit" încât trebuia cărat acasă de către femelă (viețuitoare cu o alcoolemie  ce nu o depășește pe cea a bărbatului decât în cazuri extreme, când masculul e la regim) sau bătăile de la sfârșitul petrecerii când un tip e prins gâdilându-i esofagul iubitei prietenului bun (cu limba), dar  parca nici să fac exact aceleași lucruri zi de zi, an de an nu vreau, asa cum m-am obișnuit de când am născut primul copil.
Ziua de 31 am petrecut-o citind pe net câteva postări, până a venit al meu bărbat acasă. Așa am putut să-l las pe el cu copiii cât timp eu am făcut pregătirile. Am terminat cu toate treburile abia seara pe la 7, apoi am lins rapid o bere și m-am întins să văd un film. Intre timp am adormit ca o bâhniță, dar nu pentru mult timp că la 12 noaptea fix m-am trezit din cauza petardelor vecinilor. Mi-am scos căpățâna pe fereastră cu gândul să țip la ei, însă m-am răzgândit. Mi se părea un gest idiot din partea mea și nu as fi făcut altceva decât să-i stârnesc mai tare. Am înjurat printre dinți, apoi l-am trezit pe al meu. și el dormea ca valiza-n gară, am vrut de ciudă să-i stric somnul apoi să adorm la loc.
A fost o seara liniștită, plictisitoare dar care a trecut. Să zic drept, eu petrec de regulă a doua zi, adică pe întâi ianuarie, mai multe detalii nu dau...
Hai la mulți ani!