punct și de la capăt

   La fel de rapid o să încerc să scriu ultima postare de pe anul ăsta care o să conste în a mă plânge de glumele alea nasoale de după revelion. Îmi și imaginez (poate chiar reproduc):
Sună telefonul, răspund, iar cel cu care am vorbit cu juma' de oră înainte de 12 noaptea, în trecerea dintre ani, binevoiește să-mi fută ziua.
- băăăi, ce faci?
îmi șterg balele de la gură și încerc să mormăi ceva cât să mă înțeleagă cel cu care vorbesc.
- dorm, ce vrei?
- hai mă, la ora asta?
Îmi mai behăie ceva dar nu pricep o iotă că muzica de căcat ce se aude pe fundal duduie mai tare decât vocea lui de pizdă proastă.
- da, e ora mică, normal că dorm.
Iar încearcă să mi se adreseze dar nu înțeleg ce-mi spune, tot ce reușesc să pricep e clasica glumă enervantă pe care o aud de câțiva ani încoace:
- ce mai e nou? nu ne-am auzit... oho... "de anu' trecut"!
Eh, la fazele de genul ăsta îmi doresc să fiu un personaj din desene animate care să-i fută un pumn prin telefon ăluia de-mi strica somnul cu glume de (și pentru) retardați. Înjur, îi închid telefonul si-i bag numărul pe "respinși".


Iar dacă tot e ultima postare, hai că-mi propun și io ceva, asa cum fac toți aricii la sfârșit de an. O să îmi corectez și recorectez postările înainte de a le da drumu' pe blog. am zis!