poftiți, domnilor... votul meu, numai lăsați-ma în pace!

   am un oarecare sentiment de jenă în fata celor care îmi spun ca-s proastă ca noaptea pentru ca nu votez. da, recunosc, n-am votat niciodată și nici nu intenționez s-o fac acum, iar dacă (și) pentru chestia asta sunt proastă, ok, accept. e puţin cam forțată ideea de a mi se înfige un penis în gât când eu țin dinții strânși.
   "din tot răul sa alegem răul mai mic" spui, da? deci e imperios necesar sa aleg ceva, orice, numai sa-mi fac datoria de cetățean. uite ca eu nu consider o datorie, ci un drept. un drept pe care-l las la latitudinea altora. ăștia care nu-s proşti ca mine, adică votanţii, s-o facă ei și pentru mine, iar în cazul în care votul lor va scoate România din căcat, o sa le fiu recunoscătoare. fiți voi mândri ca sunteţi români, eu mă abțin, sunt modesta!