amintiri din copilarie

   fiind sulineanca de origine, când urma sa merg în plimbare cu maica-mea la Tulcea eram în culmea fericirii. îți dai seama, oraș mare, oraș cu mașini, orașul unde mâncam pufuleți și înghețată cu cireașă în vârf - și nu oricum, ci înghețată la pahar de sticla, o nebunie (înghețata, nu paharul)!
   imediat ce acosta pasagerul și ieșeam pe faleza în Tulcea, ma opream într-un loc și trageam aer în piept sa simt "mirosul de mașină". prima acostare era tot undeva pe faleza unde cumpăram fise și urcam pe un căluț de lemn preț de câteva minute și ma legănam ca toanta. într-o zi s-a întâmplat sa ne aștepte la vapor tatăl mamei mele - Tutuțu, iar eu am sărit din schema cu legănatul ca ai mei aveau treaba prin oraș. ne oprim undeva în fața la Diana - magazinul cu de toate ii ziceam eu - și ii ascultam pe ai mei vorbind.
Tutuțu către mama: "și, cu școala cum merge, cum se descurca Cristiana?"
mama: "foarte bine! învață și e ascultătoare, a luat premiu..."

o pula! învățam de frica învățătoarei. când punea maica-mea mana pe telefon și zicea c-o suna pe doamna Irimia (doamna, daca citiți, sa știți ca m-ați terorizat!) ma cacam pe mine de frica. adică după ce o încasam de la taica-miu, mi-o luam și de la învățătoare, apoi eram și pedepsita o săptămână în casa. și tot proasta am rămas.

Tutuțu: bravo, bravo! e nepoțica mea, sigur ca învață.
mama: da, ma și ajuta la treaba, sunt mandra de ea.

mama mințea cu nerușinare. văzând-o ca nu se oprește cu laudele la adresa mea, am vrut sa-i întorc gestul lăudând-o și eu la rândul meu, deși îmi aminteam perfect ce mi-a zis pe pasager: "vezi, nu cumva sa-i zici lu' tataia despre mine ca fumez, ai auzit?" îhî...

eu către Tutuțu: auzi, tataia, sa știi ca și mama e cuminte, nu fumează deloc!
Tutuțu: da? și ce NU mai face mama?