îndrăgosteală culeasă din muzică

   nu cred ca exista cucoana care sa nu se fi îndrăgostit de Michael Jackson ori sa nu fi avut cel putin o mica - dar mica de tot - fantezie cu el în tinerețe. eu am fost îndrăgostită (și încă sunt), fantezii nu aveam ca deh... la 12 ani știam despre copii ca se concep când un bărbat și o femeie spun aceeași rugăciune în același timp.
Michael era un fel de prima dragoste, asta pana sa ma lovesc de Adore de la Smashing Pumpkins. întâi am ascultat albumul, apoi, ca sa asociez muzica de care ma lipisem atât de tare, am încercat sa aflu cine e cel care scrie versurile. am găsit albumul în original, pe caseta. am desfăcut coperta cu aceeași calmitate cu care o femeie nefutută întâlnește bărbatul pe care-l vânează de ani de zile și-l dezbracă. n-am rupt coperta, dar nici n-am lăsat-o intacta, clar.
în perioada liceului (atunci m-am îndrăgostit de Billy Corgan) aveam prietene cu care pierdeam timpul jucând cărți la mine acasă. le chemam în dormitor și, desigur, le făceam cunoștință cu posterul lipit deasupra patului unde Corgan era la dimensiuni mult mai mari (figura lui, sa ne înțelegem!). "ăsta? pe bune?" - îmi spuneau ele. da, bai, mor după el! "n-are nimic, e fad, da' daca-ți place..." - de parca aveam nevoie de o binecuvântare.
chiar și acum, după atâția ani, ascult cu aceeași pasiune Smashing Pumpkins, iar Billy Corgan, oricât de "fad" ar fi, tot feblețea mea rămâne.
o sa depun un efort și las un link spre o melodie draguță. vezi, asta e altruism, bai!
https://www.youtube.com/watch?v=Z5DU4n7Pdec