Sunt martoră pe feisbuc la postări de genul "ce prosti sunt unii..." (și se continua ideea, iar la sfârșit se dovedește a fi un citat dintr-o carte a unui filosof frustrat, ușor de digerat de către tineri). Până aici, toate bune. Ideea e că sunt critici aduse la adresa majorității din lista de prieteni, dar numai cu trimitere, fără să se dea nume, fără să excludă pe cineva din listă. Deja încep să cred că poate o fi vorba de mine, pula mea, din moment ce majoritatea prietenilor postează același lucru, e ca și vorba aia: "când doi îți spun că ești beat, du-te și te culcă!".
Ciudat e că tocmai cei pe care eu, personal, îi consider inteligenți, nu postează lucruri de genul ăsta. Mă uit la Pah, spre exemplu. Un om cu coaie care scuipă atunci când are ceva de zis, dar o face cu nume, cu trimitere și dacă insiști... îți dă și adresă sau număr de telefon. Io am râs la o fază de genul asta, dar nu zic acum despre ce e vorba. Florin Iaru, la fel. Când are ceva de spus, o face cu nonșalanță, fără remușcări deși omul ăsta e foarte criticat de majoritatea indivizilor care, culmea, îi cer prietenia virtuală. mă rog, e alta poveste despre care nu o să zic. Ce-i drept, la ei e vorba și de meseria lor care le permite să fută atunci când li s-a făcut o nedreptate. Concluzia e că exact ăștia cu capul pe umeri nu îi vad să epateze în fața celorlați sau să critice pe cineva care stă liniștit în banca lui pentru că, de regulă, când vorbești de prostie e necesar să zici și la ce te referi. Lucru destul de greu de priceput pentru unii (ce mișto e când vorbesc despre o greșeală și în același timp o comit și eu).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu