tot singură? of, săraca mami!

    vai, nu știu cum reziști tu, dar mie cel mai tare mi-a fost frică de singurătate- îmi zice maica-mea într-un moment nepotrivit. mamă, nu mai bine păstrezi discuția asta pentru când mă îmbăt? (btw, am și niște copii care nu-mi permit sa fiu atât de singură!)
    mă tot întreb de ce atâta panică în fata singurătății? adică, e mai bine ca atunci când te trezești, sa fugi din pat sa te speli pe dinți, în loc sa te masturbezi și de-abia după-aia sa te ocupi de restul problemelor? mie chiar nu-mi face nici o plăcere să trag de pătură când cel de lângă mine s-a înfășurat ca o sarma, să fiu "lingurită" (spoon me! - sigur n-o știu dintr-un film porno) când mi-e cald, să plec învelită în cearceaf ca nu cumva să fiu văzută dezbrăcată, să aplic nu știu ce strategii ca să mă pot scobi în nas fără să fiu surprinsă în fapt...
în plus, cel mai urat moment al zilei este dimineața când te trezești și ai urme de alcool în gură care intre timp pare că s-au transformat într-un hoit pe care-l mesteci. părul zici că face parte din coroana de copac cu ramurile rebele, ca sa nu mai zic de fata boțită și starea de nervi în care te afli înainte sa-ți bei cafeaua. de ce ar trebui sa vreau chestiile astea la pachet cu un martor?
- dar gândește putin, cum să mori singură?
- eh uite că asta e teama mea. sub nici o formă n-as vrea să mor în văzul cuiva, exact asta e cea mai mare teama (ma rog, printre multe altele). vreau sa am o lumânare, ceva, dar în mod cert n-as vrea să mă vadă cineva cum horcăi în momentele de agonie. măcar în timpul morții sa fiu demnă.
- ești proasta, cui dracu' ii semeni? nici eu și nici tac-tu nu suntem atât de ciudați.
- da, știu, și nici atât de bețivi.